 | as |
|
| Ostentaţie [ os-ten-ta-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU ostentaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ostentatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru ostentatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OSTENTAȚIE: OSTENTÁȚIE, ostentații, substantiv feminin Atitudine de paradă, de înfumurare, de îngîmfare sau de nesocotire provocatoare a celorlalți; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. Fostul aghiotant domnesc. știe desigur regulile protocolului, dar pune în gest ostentație revoluționară. CAMIL PETRESCU, O. II 260. • Locuţiune adverbiala Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. Pe cînd eu căutam să ascund oarecum dragostea noastră, ea ținea s-o afișeze cu ostentație. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. – Variantă: ostentațiúne (ODOBESCU, S. III 633) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OSTENTAȚIE: OSTENTÁȚIE, ostentații, substantiv feminin Punere în valoare în mod provocator a unei însușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. • Locuţiune adverbiala Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [Variante: ostentațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza ostentation, latina ostentatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OSTENTAȚIE: OSTENTÁȚIE, ostentații, substantiv feminin Punere în valoare în mod provocator a unei însușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. • Locuţiune adverbiala Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [Variante: ostentațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza ostentation, latina ostentatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OSTENTAȚIE: OSTENTÁȚIE substantiv feminin atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalți; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretențioasă. ♦ cu ostentatie = în mod demonstrativ, ostentativ. (< limba franceza ostentation, latina ostentatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OSTENTAȚIE: OSTENTÁȚIE substantiv feminin ((livresc)) Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, variantă ostentațiune substantiv feminin / conform limba franceza ostentation, italiana ostentazione]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OSTENTAȚIE: OSTENTÁȚIE ostentatiei forme Etalare excesivă și indiscretă a unui avantaj sau a unei calități. [G.-D. ostentației] /<fr. ostentation, latina ostentatio, ostentatieonis Forme diferite ale cuvantului ostentatie: ostentatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ostentație: ostentáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat ostentáția(silabe -ți-a), genitiv dativ articulat ostentáției; plural ostentáții, articulat ostentáțiile(silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ostentație: ostentáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat ostentáția (-ți-a), genitiv dativ articulat ostentáției; plural ostentáții, articulat ostentáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ostentație: ostentați(un)e forme afectațiune de a face paradă cu spiritul, meritul, averea sa. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'OSTENTATIE' OSTENSÍBILostensívOSTENSÓRIUostentáOSTENTÁȚIEOSTENTAȚIÚNEOSTENTATÍVOSTENTATÓRIUOSTEO- |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ostentație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ostentație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OSTENTÁȚIE ostentației forme Etalare excesivă și indiscretă a unui avantaj sau a unei calități. Ostentation, latina ostentatio, ostentațieonis. |
GRAMATICA cuvântului ostentație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ostentație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ostentație poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ostentaţie? Vezi cuvântul ostentaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ostentaţie?[ os-ten-ta-ţi-e ] Se pare că cuvântul ostentaţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ostentație Inţelegi mai uşor cuvântul ostentație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ Locuţiune adverbiala Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ Locuţiune adverbiala Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ ♦ cu ostentatie = în mod demonstrativ, ostentativ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Malic adjectiv chimie; în sintagma acid malic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ostentație are forma: ostentáții
