eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție otel


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Oţel [ o-ţel ]
VEZI SINONIME PENTRU oţel PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului otel în mai multe dicționare

Definițiile pentru otel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚÉL, (2) oțeluri și (3,

4) oțele, substantiv neutru

1. Aliaj de fier cu maximum 1,75%carbon, eventual și cu alte metale sau metaloizi, întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea, elasticitatea lui. Omul săltă arma de oțel oxidat in palmă. C. PETRESCU, C. vezi 286. Scoase... din traistă-i un cuțit de oțel. COȘBUC, P. I 231. Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90. Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc. Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat, (în metafore și comparații) Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145. Prometheus va ști să puie in fața verb reflexiv:ăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. Hristos II 127.

2. (Numai la plural ) Diverse sorturi de oțel (1); prin extensie obiecte fabricate din acest aliaj (uneori și din alte metale). Și el e emirul și are-n tezaur oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142.

3. (Numai la plural ) Ținte, cuie mici cu capul lat și strălucitor. Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65.

4. (Învechit, numai la plural ) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. Întinde pușca, trage oțelele și verb reflexiv:ea să sloboadă. SBIERA, P. 229. Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele.

I. IONESCU, M. 712. El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S.

5.
       • Expresia: (Rar) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii. Ieși afară... și te du în oțelele puștii verb reflexiv:eunui vînător. ISPIRESCU, L. 209. (Neobișnuit) A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. Așa sîntem noi, partea femeiușcă... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341.
♦ (Învechit și arhaizant, numai la plural ) Pușcă, flintă, pistol. În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51.
Forme diferite ale cuvantului otel:

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



OȚEL
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚEL (< limba slavă (veche) ) substantiv neutru

1. Aliaj fier-carbon cu conținut de 0,04-1,7% carbon (o. carbon) sau până la 2,2% carbon (o. aliat). Elaborarea otel se face în convertizoare și în cuptoare Siemens-Martin sau electrice. Are o largă întrebuințare în tehnică pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea sa.
       • Otel aliat = otel care, pe lângă carbon, conține o serie de elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu etc.), pentru a i se îmbunătăți proprietățile. Se deosebesc otel slab aliate (cu până la 5% elemente de aliere) și otel înalt aliate (cu 5-30% elemente de aliere).
       • Otel rapid = otel cu adaos de wolfram, crom și vanadiu, ce devine foarte dur prin tratament termic duritate care se menține și la temperaturi de 500-600°C. Se folosește la confecționarea sculelor.
       • Otel inoxidabil = oțel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar în medii puternic oxidante și la temperaturi ridicate.
       • Otel profilat = bare de oțel obținute prin laminare și având în secțiune forma de pătrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc.
       • O.-beton = semifabricat de otel folosit la confecționarea armăturilor elementelor de construcție din beton armat. Are în general o secțiune circulară, mai rar ovală sau în formă de pătrat. Se folosește și o.-b. cu profil periodic, format din bare cilindrice cu patru nervuri longitudinale sau elicoidale, formă sub care aderența la beton este mai bună.
       • locuțiune De oțel = foarte tare.

2. (La plural , în forma oțeluri) Sorturi diferite de otel (1); obiecte fabricate din otel (1).

3. (învechit și popular, la plural în forma oțele) Pușcă, pistol.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

OȚEL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, substantiv neutru

1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), folosit pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
       • locuțiune adjectiv De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare).

2. (La plural ) Diverse sorturi de oțel (1); prin extensie obiecte fabricate din acest aliaj.
♦ (Rar; la plural ) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.

3. (învechit; la plural ) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar; prin extensie pușcă, pistol, armă.
       • Expresia: A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire.

– Din limba slavă (veche) ocĕlŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OȚEL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, substantiv neutru

1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
       • locuțiune adjectiv De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare).

2. (La plural ) Diverse sorturi de oțel (1); prin extensie obiecte fabricate din acest aliaj.
♦ (Rar; la plural ) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.

3. (învechit; la plural ) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar.
       • Expresia: A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire.
♦ prin extensie Armă.

– Din limba slavă (veche) ocĕlŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



OȚEL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚÉL oteluri n.

1) Aliaj de fier, carbon și alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.), foarte dur, rezistent și elastic, de culoare argintie-cenușie.
       • De otel (sau tare ca otelul) foarte tare, foarte rezistent. Braț de otel braț viguros. Voință de otel voință fermă, nestrămutată. otel aliat oțel care, pe lângă carbon, mai conține și alte elemente (crom, nichel etc.).

2) la plural Varietăți ale acestui aliaj. /<sl. ocelu
Forme diferite ale cuvantului otel: oteluri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

oțel
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru oțel:
oțél (oțéluri), substantiv neutru

– Aliaj de fier cu carbon. limba slavă (veche) ocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234; REW 183), conform limba sârbă, Hristos ocal, limba slovenă, limba cehă ocel, în limba maghiara acél.

– derivat oțele, substantiv feminin plural (cocoș la armele de foc); oțeli, verb (a transforma fierul în oțel; a căli; reflexiv, a trage la măsea); oțelărie, substantiv feminin (turnătorie); oțelos, adjectiv (de oțel).
Forme diferite ale cuvantului otel: oțéluri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

oțel
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru oțel:
oțel n.

1. fier combinat cu carbon, servă la fabricarea armelor, tunurilor, cuțitelor, bricelor și instrumentelor chirurgicale;

2. plural cocoșul cu cremenea și amnarul la o pușcă;

3. arma însăș: pune mâna pe oțele AL.;

4. figurat tărie: o inimă de aur și brațul de oțel AL. [slava OȚĬELŬ, (din italiana ACCIALE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

otel
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru otel:
*otél n., plural urĭ și e (în franceză hôtel, despre latina hospitale, loc de primit oaspețĭ. vezi ospăț, oaspete, goștină). Han maĭ bun, casă în care mîn călătoriĭ maĭ cĭoplițĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

OȚEL
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚEL substantiv

1.

– b. și -escul (Dm; Ștef); -ești substantiv (ib.); Otel, (16 A I 111); Oțăl (C Ștef).

2. Otelea (verb reflexiv:a; 16 B I 159 etc.).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

OȚEL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OȚEL:
OȚEL substantiv (Moldova și Bucovina) criță. (Bară de otel.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

oțel
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru oțel:
oțél (aliaj) substantiv neutru, (soiuri) plural oțéluri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

oțel
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru oțel:
oțél (aliaj) substantiv neutru, (soiuri) plural oțéluri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

OTEL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OTEL:
OTÉL, oteluri (otele), substantiv neutru vezi hotel.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OTEL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OTEL:
OTÉL substantiv neutru vezi hotel.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OTEL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OTEL:
OTÉL substantiv neutru vezi hotel.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OTEL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OTEL:
OTÉL substantiv neutru vezi hotel.
Definiție sursă: Dicționar de neologisme


CUVINTE APROPIATE DE 'OTEL'
OTCUPCÍUotdráslăOte/aOTÉCINICOTÉLoțél-balótoțél-betónOȚELÁROȚELĂRÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL OTEL
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului otel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
OȚÉL oteluri n.
       • De otel sau tare ca otelul foarte tare, foarte rezistent.
Braț de otel braț viguros.
Voință de otel voință fermă, nestrămutată.
Otel aliat oțel care, pe lângă carbon, mai conține și alte elemente crom, nichel etc.
Bară de otel.
Bară de otel.



GRAMATICA cuvântului OTEL?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului otel.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul OTEL poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul OTEL sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul oțel are forma: oțéluri
VEZI PLURALUL pentru OTEL la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE oţel?
Vezi cuvântul oţel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul oţel?
[ o-ţel ]
Se pare că cuvântul oţel are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL OTEL
Inţelegi mai uşor cuvântul otel dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc
Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat, în metafore și comparații Mă ținti cu ochii lui de oțel
Rar A se duce sau a ajunge, a se trezi în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii
Neobișnuit A fi iute sau slab de oțele = a fi iute sau slab din fire
Aliat = o
Rapid = o
Inoxidabil = oțel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar în medii puternic oxidante și la temperaturi ridicate
Profilat = bare de oțel obținute prin laminare și având în secțiune forma de pătrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc
-beton = semifabricat de o
locuțiune De oțel = foarte tare
locuțiune adjectiv De oțel = asemenea oțelului ca tărie, rezistență sau culoare
A fi iute sau slab de oțele = a fi iute sau slab din fire
locuțiune adjectiv De oțel = asemenea oțelului ca tărie, rezistență sau culoare
A fi iute sau slab de oțele = a fi iute sau slab din fire



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL OTEL

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma presiune arterială?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
reacție chimică de formare a unui dimer
mișcare mecanică executată asupra unui înecat, a unui asfixiat etc
tensiune
literă care indică, în scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app