 | as |
|
| Otrăvit [ o-tră-vit ] VEZI SINONIME PENTRU otrăvit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului otravit în mai multe dicționareDefinițiile pentru otravit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adjectiv 1. Căruia i s-a dat otravă, intoxicat sau omorît cu otravă. (Substantivat) Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. 2. Care conține otravă, în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. Nu cumva... să te ițești ta dînsul, că are un ochi otrăvit. CREANGĂ, P. 225. Te calc în picioare Ca pe-un șarpe otrăvit. ALECSANDRI, P. P. 260. • figurat Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Și-al iluziei deșerte. EMINESCU, O. I 236. Voi, al căror corp e putred și suflarea otrăvită, Ascultare mie-mi dați! BOLINTINEANU, O. 123. ♦ figurat Dăunător, vătămător; dușmănos. Negurile otrăvite ale fascismului vor fi risipite. SAHIA, U.R.S.S. 165. 3. figurat Supărat, amărît, necăjit tare, înveninat. Mă uitam cu suflet otrăvit la omul acela. SADOVEANU, O. VII 367. Își mușcă buzele cărnoase și dădu din cap otrăvit. CAMIL PETRESCU, O. II 130. Forme diferite ale cuvantului otravit: otravit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. (Adesea figurat) Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. figurat Supărat, amărât, înveninat. – vezi otrăvi. Forme diferite ale cuvantului otravit: otravit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT2, -Ă, otrăviți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Căruia i s-a dat sau care a luat otravă (1); care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă. 2. Care conține otravă (1); în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos. 3. figurat Supărat, amărât, înveninat. – vezi otrăvi. Forme diferite ale cuvantului otravit: otravit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVIT adjectiv 1. înveninat, (învechit și regional) topsicat. (Om otravit în urma mușcăturii unui șarpe.) 2. intoxicat. (Om otravit într-un mediu nociv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT1 substantiv neutru (Rar) Otrăvire. De vă temeți de verb reflexiv:un otrăvit Lăsați c-om lua noi mai întîi. SEVASTOS, N. 347 Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT substantiv intoxicare, intoxicație, otrăvire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVIT substantiv intoxicare, intoxicație, otrăvire. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT1 substantiv neutru (Rar) Otrăvire. – vezi otrăvi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OTRĂVIT: OTRĂVÍT1 substantiv neutru (Rar) Otrăvire. – vezi otrăvi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru otrăvit: otrăvít substantiv neutru (silabe -tri-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru otrăvit: otrăvít (o-tră-) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OTRAVIT' otrăvéscOTRĂVÍOTRĂVICIÓSOTRĂVÍREOTRĂVÍTOTRĂVITÓROTRĂVITÚRĂotrávnicOTREÁPĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL otrăvit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului otrăvit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Om otrăvit în urma mușcăturii unui șarpe. Om otrăvit într-un mediu nociv. Om otrăvit în urma mușcăturii unui șarpe. Om otrăvit într-un mediu nociv. |
GRAMATICA cuvântului otrăvit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului otrăvit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul otrăvit poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE otrăvit? Vezi cuvântul otrăvit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul otrăvit?[ o-tră-vit ] Se pare că cuvântul otrăvit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL otrăvit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ieși sau a se auzi ca din sau dintr-o pivniță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
