 | as |
|
| Paleocen [ pa-le-o-cen ] VEZI SINONIME PENTRU paleocen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului paleocen în mai multe dicționareDefinițiile pentru paleocen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [ pronunție: -le-o-] – Din limba franceza paléocène. Forme diferite ale cuvantului paleocen: paleocen-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Epoca inferioară a paleogenului (1), caracterizată prin apariția faunei de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc.; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [ pronunție: -le-o-] – Din limba franceza paléocène. Forme diferite ale cuvantului paleocen: paleocen-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCEN, seria (epoca) inferioară a Paleogenului. Urmează Cretacicului și precede Eocenul. Este caracterizat prin faună de numuliți, lamelibranhiate, gasteropode și mai ales de mamifere etc. Dispar reptilele cretacice. A durat c. 10 termen militar de ani. Acum se generalizează încălzirea climei. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN substantiv neutru (geologie) Prima epocă (serie) a paleogenului. // adjectiv Care aparține acestei epoci. [< limba franceza paléocène, conform greacă palaios – vechi, kainos – recent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN2 paleocenă (paleoceni, paleocene) Care ține de epoca inferioară a paleogenului; din epoca inferioară a paleogenului. [silabe -le-o-] /<fr. paléocene Forme diferite ale cuvantului paleocen: paleocenă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN substantiv neutru Prima epocă geologică a paleogenului care cuprinde cea mai veche serie de straturi geologice terțiare. – Pronunțat: -le-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru paleocen: paleocén adjectiv masculin (silabe -le-o-), plural paleocéni; forme singular paleocénă, plural paleocéne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN, -Ă adjectiv, substantiv neutru (din) prima epocă a paleogenului. (< limba franceza paléocène) Forme diferite ale cuvantului paleocen: paleocen-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PALEOCEN: PALEOCÉN1 n. Epoca inferioară a paleogenului. [silabe -le-o-] /<fr. paléocene Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru paleocen: paleocén1 (-le-o-) adjectiv masculin, plural paleocéni; forme paleocénă, plural paleocéne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru paleocen: paleocén substantiv neutru (silabe -le-o-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru paleocen: paleocén2 (-le-o-) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PALEOCEN' PALEOBOTÁNICPALEOBOTÁNICĂPALEOBOTANÍSTpaleobotanístăPALEOCÉNPALEOCLÍMĂpaleoclimátpaleoclimáticPALEOCLIMATOLOGÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL paleocen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului paleocen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PALEOCÉN2 paleocenă paleoceni, paleocene Care ține de epoca inferioară a paleogenului; din epoca inferioară a paleogenului. |
GRAMATICA cuvântului paleocen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului paleocen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul paleocen poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE paleocen? Vezi cuvântul paleocen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul paleocen?[ pa-le-o-cen ] Se pare că cuvântul paleocen are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în telecomunicații; în sintagma telefonie celulară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
