 | as |
|
| Paraşută [ pa-ra-şu-tă ] VEZI SINONIME PENTRU paraşută PE ESINONIME.COM definiția cuvântului parasuta în mai multe dicționareDefinițiile pentru parasuta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a parașuta (forma la infinitiv) A parașuta conjugat la timpul prezent:
|
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘUTĂ dispozitiv cu ajutorul căruia personalul navigant, militarii, pasagerii și sportivii pot părăsi o aeronavă în timpul zborului pentru a executa o misiune de luptă, pentru a-și salva viața în cazul producerii unor avarii grave sau a incendiului la bord sau pentru a realiza temele de salt (în cazul sportivilor). Parașuta se compune din: voalură, sac sau husă de pliaj, parașuta extractoare, suspante, chingi portsuspante, sistem de suspensie (echipare), capotă, comandă manuală sau automată, elastice pentru deschidere rapidă, livret, certificat de navigabilitate, sac de transport, cord de temporizare, cord central pentru menținerea formei voalurii, slider, parașuta stabilizatoare, dispozitiv de largare, aparat pentru deschiderea automată, cuțit de diferite forme, pentru rezolvarea unor incidente etc. După forma voalurii există parașute: emisferice, cu fante, pătrate, dreptunghiulare, triunghiulare, eliptice sau tip aripă. În funcție de domeniul de utilizare există parașute: civile (și sportive) sau militare. După scopul lor există parașute: pentru personal (de abdomen sau de piept, de spate, de scaun sau tandem), pentru materiale (sanitare etc.) și speciale, parașute pentru materiale pot asigura greutăți mari, fiind cuplate câte 2-5, pentru lansarea de tancuri și tunuri sau recuperarea navelor cosmice în straturile dense ale atmosferei; parașutele rotative având forme diverse și rezistență mare la înaintare prezintă ca avantaj faptul că sunt cu 50% mai ușoare, sunt extrem de stabile pe parcursul coborârii iar la contactul cu solul se dezumflă brusc, evitând târârea. Parașutele speciale se împart în parașute: extractoare (de dimensiuni mici care ordonează forțele care acționează asupra deschiderii voalurii), stabilizatoare (asigură stabilitatea parașutistului sau a corpului lansat pe timpul căderii libere), recuperatoare (asigură capătul cablului de remorcare al automosorului după ce a fost largat de aeronavă) și de frânare (încetinește aparatul după aterizare, în special aeronave supersonice militare). După modul de acționare al comenzii există parașute: comandate (deschiderea parașutei efectuându-se prin acționarea comenzii manuale de către parașutist pe parcursul căderii libere), automate (deschiderea parașutei se face imediat după părăsirea aeronavei, comanda automată fiind agățată de cablul central al avionului) și stabilizate (după părăsirea aeronavei este deschisă parașuta stabilizatoare prin cablul comenzii automate, parașutistul putând acționa în timpul căderii stabilizate comanda parașutei principale; este utilizată în lansările militare și în cele tandem). După timpul necesar deschiderii există parașute cu deschidere: instantanee (imediat după acționarea comenzii de deschidere, în special la parașutele de rezervă), semiprogresivă (dau un șoc suportabil la deschidere) și progresivă (forțele ordonate eficient nu dau șoc la deschiderea parașutei, dar spațiul necesar deschiderii este mai lung). Parașuta pentru personal se clasifică în funcție de utilizarea lor în: principale (utilizate de militari și sportivi) de rezervă (utilizată de militari și sportivi obligatoriu la salt, fiind acționată atunci când parașuta principală a funcționat incorect) și de salvare (utilizată de piloții și echipajele aeronavelor sau pasagerii atunci când situația o impune). Parașutele sportive se clasifică în funcție de performanța pe care o pot atinge în: parașutismul de formare, de antrenament și de performanță. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘÚTĂ, parașute, substantiv feminin Aparat în formă de umbrelă folosit pentru a reduce viteza de cădere a unui obiect sau a unei persoane dintr-un avion și făcînd posibilă coborîrea fără pericol. Pilotul s-a salvat cu parașuta. Parașută automată = parașută care, la aruncarea din avion, se deschide în mod automat. Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminînd puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘÚTĂ substantiv feminin 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. • Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< limba franceza parachute < parer – a evita, chute – cădere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘÚTĂ, parașute, substantiv feminin Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. • Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din limba franceza parachute. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘÚTĂ, parașute, substantiv feminin Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. • Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din limba franceza parachute. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘÚTĂ substantiv feminin 1. dispozitiv în formă de umbrelă, pentru lansarea din avion în timpul zborului. 2. dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. (< limba franceza parachute) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PARAȘUTĂ: PARAȘÚTĂ parasutae forme Dispozitiv (de forma unei umbrele) pentru coborârea lentă a oamenilor (sau a unor obiecte) lansați dintr-un aparat de zbor. /<fr., limba engleză parachute Forme diferite ale cuvantului parasuta: parasutae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru parașută: parașută, parașute substantiv feminin (peiorativ) 1. prostituată. 2. nimfomană. 3. vagaboandă; femeie decăzută / declasată. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARAȘUTA: PARAȘUTÁ, parașutez, verb I. tranzitiv A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din limba franceza parachuter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARAȘUTA: PARAȘUTÁ, parașutez, verb I. tranzitiv A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din limba franceza parachuter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru parașută: *parașútă forme, plural e (în franceză parachute). Barb. Paracădere (ca paratrăsnet îld. paratoner). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARAȘUTA: PARAȘUTÁ verb trecut, reflexiv a (se) lansa din avion cu parașuta. (< limba franceza parachuter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARAȘUTA: PARAȘUTÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) lansa cu parașuta. [< limba franceza parachuter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru parașuta: parașutá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu parașutéz, persoana a treia singular: el / ea și plural parașuteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARAȘUTA: PARAȘUTÁ, parașutez, verb I. tranzitiv A lansa din avion cu parașuta. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru parașută: parașútă substantiv feminin, genitiv dativ articulat parașútei; plural parașúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru parașuta: parașutá (a parasuta) verb, indicativ prezent 3 parașuteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru parașută: parașútă substantiv feminin, plural parașúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PARASUTA' PărăștițaPARASTUÍParasucaPARASUCHIÉNIPARAȘUTÁparașutábilPARAȘUTAJPARAȘUTÁREPARAȘUTÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL parașută Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului parașută dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PARAȘÚTĂ parașutăe forme Dispozitiv de forma unei umbrele pentru coborârea lentă a oamenilor sau a unor obiecte lansați dintr-un aparat de zbor. Parașutá a parașută verb, indicativ prezent 3 parașuteáză. |
GRAMATICA cuvântului parașută? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului parașută. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul parașută poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE paraşută? Vezi cuvântul paraşută desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul paraşută?[ pa-ra-şu-tă ] Se pare că cuvântul paraşută are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL parașută Inţelegi mai uşor cuvântul parașută dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeParașută automată = parașută care, la aruncarea din avion, se deschide în mod automat Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminînd puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea pe cineva în palmă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul parașuta se conjugă: ei ele parașuteáză
