 | as |
|
| Parc [ parc ] VEZI SINONIME PENTRU parc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului parc în mai multe dicționareDefinițiile pentru parc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARC: PARC, parcuri, substantiv neutru 1. Suprafață de teren relativ întinsă, cu plantații, alei, lacuri sau bazine, folosită ca loc pentru odihnă și distracții, uneori și pentru manifestări culturale. Parc de cultură și odihnă, in Mă uit pe fereastră spre parc. Arborii sînt tare bătrîni, încovoiați de vînturi și de verb reflexiv:eme. STANCU, U.R.S.S. 40. Ieri am găsit pe banca solitară din parc un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care e oprită exploatarea silvică, minieră, vînătorească, agricolă etc. în scopul de a fi păstrată natura (teren, faună, floră) neschimbată. Parc de vînătoare = teren împrejmuit în care vînatul e crescut și îngrijit pentru vînătoare. Animalele sălbatice... care se află pe teritoriul Republicii Populare Romîne, in libertate sau în parcuri de vînătoare... sînt proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor. B. O. 1953, 35. ♦ Grădină mare cu alei și copaci în jurul unei case. Copacii din parcul conacului închideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. REBREANU, R. II 105. ♦ Suprafață de teren parcelată pentru locuințe, cu spații verzi foarte numeroase. 2. Loc de staționare mai îndelungată și de garare a vehiculelor și animalelor sau de depozitare a materialelor; vehiculele garate în acest locuțiune în fața șoproanelor mai mulți soldați spălau două automobile, alături de un întreg parc de motociclete. REBREANU, P. S. 255. Parcul, compus din căruțe și cămile, forma dosul. HASDEU, I. vezi 86. ♦ Totalitatea vehiculelor, mașinilor, aparatelor etc. ale unei întreprinderi, ale unei instituții etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARC: PARC, parcuri, substantiv neutru 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. • Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; prin extensie vehiculele și materialele aflate în acest locuțiune ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din limba franceza parc. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARC: PARC, parcuri, substantiv neutru 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. • Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; prin extensie vehiculele și materialele aflate în acest locuțiune ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din limba franceza parc. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARC: PARC substantiv neutru 1. Grădină publică mare, amenajată special cu arbori, cu peluze etc. ♦ Grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuințe. 2. Suprafață de teren închisă (plantată cu arbori) unde se îngrijește și se crește vânatul. 3. Loc unde se garează vehiculele; loc unde se depozitează materialele unei instituții. ♦ Totalitatea vehiculelor unei instituții, ale unei unități. 4. Parc electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric. [conform limba franceza parc, italiana parco, germana Park < latina t. parcus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PARC: PARC parcuri n. 1) Teren cu vegetație naturală sau plantată, cu alei, adesea cu lacuri sau bazine, care servește drept loc de plimbare și odihnă. • parc național suprafață de teren, unde flora și fauna sunt supuse protejării. parc sportiv complex sportiv amenajat în mijlocul unor spații verzi. 2) Spațiu împrejmuit în care sunt crescute și îngrijite animale pentru vânat. 3) Loc pentru staționarea și repararea vehiculelor. 4) Totalitate a vehiculelor de care dispune o instituție sau o întreprindere. /<fr. parc Forme diferite ale cuvantului parc: parcuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARC: PARC substantiv neutru 1. grădină publică mare, amenajată cu arbori, peluze etc. • grădină mare plantată cu arbori în jurul unei locuințe. 2. suprafață de teren închisă unde se îngrijește și se crește vânatul. 3. loc de staționare a autovehiculelor sau de depozitare a utilajelor și materialelor unei instituții, unei unități. • totalitatea autovehiculelor unei întreprinderi, instituții etc.. 4. parc electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric. (< limba franceza parc) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru parc: parc (párcuri), substantiv neutru – Grădină de agrement, rezervație, loc de staționare a vehiculelor. în franceză parc. – derivat parca, verb (a închide animalele sau oamenii într-un țarc mare; a așeza autovehiculele într-un loc), din limba franceza parquer; parchet, substantiv neutru (pardoseală de lemn în forme geometrice; instituție judiciară; curătură), din limba franceza parquet, popular în Olt. și Muntenia; cu ultimul sens, datorită folosirii lui în silvicultură. Forme diferite ale cuvantului parc: párcuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARC: PARC s. 1. grădină. (parc public.) 2. parc zoologic = grădină zoologică, (livresc) zoo, zooparc. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru parc: parc n. grădină mare cu pajiști, alee, boschete. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru parc: parc substantiv neutru, plural párcuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru parc: parc substantiv neutru, plural párcuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PARC' PARAZITOTRÓPPARAZITÓZĂPARAZÓLPARBRÍZPARCPARCÁParcaePARCAGÍUPARCÁJ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL parc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului parc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PARC parcuri n. • parc național suprafață de teren, unde flora și fauna sunt supuse protejării. Parc sportiv complex sportiv amenajat în mijlocul unor spații verzi. Parc public. Parc public. |
GRAMATICA cuvântului parc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului parc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul parc poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE parc? Vezi cuvântul parc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul parc?[ parc ] Se pare că cuvântul parc are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL parc Inţelegi mai uşor cuvântul parc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeParc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care e oprită exploatarea silvică, minieră, vînătorească, agricolă etc Parc de vînătoare = teren împrejmuit în care vînatul e crescut și îngrijit pentru vînătoare Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările silvică, minieră, vânătorească etc Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc 1 Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările silvică, minieră, vânătorească etc Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc 1 Parc electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric Parc electric = rețea centrală de distribuire a curentului electric Parc zoologic = grădină zoologică, livresc zoo, zooparc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL parc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plancton atmosferic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul parc are forma: párcuri
