 | as |
|
| Patrimoniu [ pa-tri-mo-niu ] VEZI SINONIME PENTRU patrimoniu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului patrimoniu în mai multe dicționareDefinițiile pentru patrimoniu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PATRIMÓNIU: PATRIMÓNIU, patrimonii, substantiv neutru Bun moștenit prin lege de la părinți, posesiune ereditară, avere părintească. • Separație de patrimoniu = detașarea bunurilor personale ale cuiva de cele moștenite, sau a bunurilor Boțului de zestrea soției. în cursul anului 1868 au intrat în tribunal...7 separațiuni de patrimoniu. I. IONESCU, P. 190. ♦ (Determinat uneori prin «public») Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității, întregului popor și sînt administrate de către organele statului; bun public. Patrimoniul instituției de învățămînt superior, clădiri, utilaj, inventar etc. constituie proprietate de stat. COL. HOT. DISP. 1195. • figurat Literatura sovietică ajunge la realizările destinate să biruiască timpul, așezîndu-se în patrimoniul artei universale. SADOVEANU, E. 196. ♦ (juridic) Totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane fizice sau juridice, care pot fi evaluate în bani. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PATRIMÓNIU: PATRIMÓNIU, patrimonii, substantiv neutru 1. (juridic) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. • Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; prin extensie bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din latina patrimonium, limba franceza patrimoine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PATRIMÓNIU: PATRIMÓNIU, patrimonii, substantiv neutru 1. (juridic) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. • Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; prin extensie bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din latina patrimonium, limba franceza patrimoine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PATRIMÓNIU: PATRIMÓNIU substantiv neutru 1. totalitatea drepturilor și a obligațiilor evaluabile în bani și a bunurilor materiale la care se referă acestea, care aparțin unei persoane fizice sau juridice. 2. bunuri moștenite prin lege de la părinți. • totalitatea bunurilor care aparțin unei colectivități, unui stat etc.; bun public. • bunuri spirituale care aparțin unui popor sau omenirii întregi. (< latina patrimonium, limba franceza patrimoine, italiana patrimonio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PATRIMÓNIU: PATRIMÓNIU substantiv neutru Bunuri moștenite prin lege de la părinți; bunuri de familie. ♦ Bunurile, veniturile care aparțin unei persoane, unei colectivități, unui stat etc.; bun public. [pronume -niu. / < latina patrimonium, conform limba franceza patrimoine, italiana patrimonio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PATRIMONIU: PATRIMONIU s. 1. (juridic) moștenire, succesiune, (învechit și popular) moșie, (învechit și regional) miraz, moștină, rămășiță, (învechit) clironomie, dostoianie, moșnenie, moștenie, nemestnicie, rămas. 2. (juridic) (învechit) baștină. 3. bun public. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PATRIMÓNIU: PATRIMÓNIU patrimoniui n. 1) Bun material moștenit de la părinți; posesiune ereditară. 2) Totalitate de bunuri (materiale sau spirituale) care aparține unei colectivități; bun public. /<lat. patrimonium, limba franceza patrimoine Forme diferite ale cuvantului patrimoniu: patrimoniui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru patrimoniu: patrimoniu n. 1. averea provenită dela părinți: separațiune de patrimoniu; 2. figurat ceeace aparține natural cuiva: devotamentul e patrimoniul sufletelor alese. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru patrimoniu: patrimóniu substantiv neutru (silabe -tri-) [-niu pronume -niu], articulat patrimóniul; plural patrimónii, articulat patrimóniile (silabe -ni-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru patrimoniu: patrimóniu [niu pronume niu] (pa-tri-) substantiv neutru, articulat patrimóniul; plural patrimónii, articulat patrimóniile (-ni-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PATRIMONIU' PATRIMONIÁLpatrimonializápatrimonializárePATRIMONIALIZÁTPATRIMÓNIUPATRINIApătrînjélpătrîntáșPATRIÓT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PATRIMÓNIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului patrimoniu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PATRIMÓNIU patrimÓniui n. |
GRAMATICA cuvântului PATRIMÓNIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului patrimoniu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PATRIMÓNIU poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE patrimoniu? Vezi cuvântul patrimoniu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul patrimoniu?[ pa-tri-mo-niu ] Se pare că cuvântul patrimoniu are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PATRIMÓNIU Inţelegi mai uşor cuvântul patrimoniu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Separație de patrimoniu = detașarea bunurilor personale ale cuiva de cele moștenite, sau a bunurilor Boțului de zestrea soției Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PATRIMÓNIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Analiză funcțională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul patrimoniu are forma: patrimónii
