 | as |
|
| Pecete [ pe-ce-te ] VEZI SINONIME PENTRU pecete PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pecete în mai multe dicționareDefinițiile pentru pecete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PECETE: PECÉTE, peceți, substantiv feminin 1. Placă, în general de metal, cu mîner (sau uneori montată pe un inel), pe a cărei față liberă e gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care, aplicată cu ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și integritate; sigiliu, ștampilă. Jder și-a repezit cu degetele o pală de păr pe după urechea dreaptă și a apucat cu stînga cartea domnească. I-a cunoscut pecetea. SADOVEANU, forme J. 519. Punea despre Nae pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava și pe urmă la fiecare răzătură trăgeam cu cerneală o dungă. CARAGIALE, O. I 183. După ce-a scris logofătul, domnul iscăli și muhurdarul puse pecetea. NEGRUZZI, S. I 306. • figurat Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate, Fără lăcate, fără peceți, Luate din viață și iarăși date înapoi împlinite. DEȘLIU, G. 9. 2. Semn imprimat (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unei peceți (1). Nastasia a rupt cu înfrigurare pecețile. S-a făcut întîi palidă cetind... Mitrea o încredința că în scurt timp vine. SADOVEANU, M. C. 194. Se-nchină și respectuos prezintă un plic mare galben cu cinci peceți mari pe el. VLAHUȚĂ, O. A. I 211. Căpitanul luă cartea, îi rupse pecetea, o deschise și citi. ISPIRESCU, L. 143. • Expresia: Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = cu neputință de aflat, de neînțeles, de nepătruns; de neatins, interzis. Taină ferecată cu șapte peceți. C. PETRESCU, R. DR. 33. 3. figurat (Învechit) Rezoluție, aprobare în scris întărită cu o pecete (1). Moghilă, să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și-au rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54. 4. figurat Semn caracteristic distinctiv, trăsătură specifică (a unei persoane, a unui lucru, a unei epoci etc.); urmă, întipărire. Sufletul generației care a înfăptuit Marea Revoluție a fost frămîntat îndelung de cărțile lui Gorki și a purtat pecetea nobilă și de neșters a operei sale. BOGZA, M. S. 92. Subiectele ce va alege [scriitorul], felul cum le va lucra vor purta pecetea mijlocului social ce înconjoară pe artist. GHEREA, ST. Hristos II 70. De aice începe un șir de domni răi... oameni de acei însemnați cu pecetea păcatului, pentru a fi călăii popoarelor. NEGRUZZI, S. I 274.- Variantă: pecétie, pecetii (DELAVRANCEA, A. 141, CARAGIALE, O. I 183), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PECETE: PECÉTE, peceți, substantiv feminin 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; sigiliu; prin extensie ștampilă. 2. Ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceți (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. • Expresia: Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = cu neputință de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ figurat Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. specializare) stigmat. 3. (învechit și regional) Aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Variante: pecétie substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) pečatĭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PECETE: PECÉTE, peceți, substantiv feminin 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; sigiliu; prin extensie ștampilă. 2. Ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau se leagă de un document, de un pachet etc.) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceți (1) pe un document, pe un obiect etc.; sigiliu. Expresia: închis (sau ferecat) cu șapte peceți = imposibil de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ figurat Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; specializare stigmat. 3. (învechit și regional) Aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Variante: pecétie substantiv feminin] – Din limba slavă (veche) pečatĭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pecete: pecete forme 1. placă de metal în care sunt săpate embleme, ce se reproduc apoi în ceară roșie spre a da un caracter de autenticitate scrisorilor, diplomelor, actelor publice: pecetea Statului; peceți, od. un fel de dare ce a fost desființată prin Reforma lui Const. Mavrocordat ( vezi pecetluitură); 2. urma peceții; 3. figurat semn caracteristic, caracter distinctiv: pecetea geniului, pecetea unei epoce. [slava PEČATĬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PECETE: PECÉTE peceteți forme 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții și care se aplică pe documente (spre a le autentifica); ștampilă. 2) Semn imprimat cu un astfel de obiect. • Închis (sau ferecat) cu șapte peceteți imposibil de aflat; de nepătruns. 3) figurat Trăsătură specifică, particulară; semn distinctiv; amprentă; marcă. [G.-D. peceții] /<sl. pețati Forme diferite ale cuvantului pecete: peceteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pecete: pecete substantiv verbal ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. EMBLEMĂ. ÎNSUȘIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SIMBOL. SPECIFIC. STIGMAT. TRĂSĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PECETE: PECETE substantiv sigiliu, ștampilă, (învechit și regional) pecetlar, (regional) biag, ștempel, țil, (învechit) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica pecete pe un act.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pecete: pecéte substantiv feminin, articulat pecétea, genitiv dativ articulat pecéții; plural pecéți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pecete: pecéte substantiv feminin, genitiv dativ articulat pecéții; plural pecéți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PECETE: PECÉTE substantiv verbal ștampilă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PECETE' PECERÍSTpecerlíPECETÁRpecetăríePECÉTEpecéteaPECETEA-LUI-SÓLOMONPECÉTIEPECETLÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PECETE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pecete dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PECÉTE peceteți forme 1 Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții și care se aplică pe documente spre a le autentifica; ștampilă. • Închis sau ferecat cu șapte peceteți imposibil de aflat; de nepătruns. A aplica pecete pe un act. |
GRAMATICA cuvântului PECETE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pecete. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PECETE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pecete? Vezi cuvântul pecete desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pecete?[ pe-ce-te ] Se pare că cuvântul pecete are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PECETE Inţelegi mai uşor cuvântul pecete dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Închis sau ferecat cu șapte peceți = cu neputință de aflat, de neînțeles, de nepătruns; de neatins, interzis Închis sau ferecat cu șapte peceți = cu neputință de aflat; de nepătruns; interzis, oprit Expresia: închis sau ferecat cu șapte peceți = imposibil de aflat; de nepătruns; interzis, oprit |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PECETE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Carantină fitosanitară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pecete are forma: pecéți
