eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pereche


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Pereche [ pe-re-che ]
VEZI SINONIME PENTRU pereche PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului pereche în mai multe dicționare

Definițiile pentru pereche din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PERECHE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERECHE:
PERÉCHE, perechi, substantiv feminin (Și în forma păreche)

1. Grup de două obiecte de același fel, întrebuințate totdeauna împreună (unul fără altul fiind de obicei nefolositor). Am dat soldatului Rață o pereche de șireturi și tutun. SAHIA, N. 84. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. REBREANU, R. I

13. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor și sărutînd mîna bunicăi, am luat-o prin Bobotești. CREANGĂ, A. 25.
♦ (Adjectival) Cu soț. Numere perechi. 4 Cîte două părți identice și simetrice ale corpului omenesc. M-am întors mînios către dînsa și i-am aruncat o pereche de ochi de voinic. GANE, N. III 58. Iată-mă! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! COȘBUC, P. I 102. Fruntea înaintită, galbenă ca ceara, sfîrșită cu o păreche de sprîncene tufoasă ca sacara de la sînta Elena, se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.
       • O pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva cu palma; două palme. Unde ai stat pînă acum, nemernicule? zbiară jupînul... Și șart! part! o pereche de palme fierbinți peste urechile degerate. CARAGIALE, O. I 326.
♦ (Prin analogie) Două exemplare, două bucăți din același fel de lucruri. Și cum era moș Nichifor strădalnic și iute la trebile lui, răpede zvîrle niște coșolină în căruță, așterne deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă și, tiva băiete! CREANGĂ, P. 114. Mult mi-e dor și mult mi-e sete Să văd frunza-n codru verde... Să mă las iar în cea vale Cu-o pereche de pistoale. ALECSANDRI, P. P. 287.

2. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice. Doi invalizi, lîngă cîrjele și desagii lor, așteaptă același tren ca și mine. Unul are o pereche de ochelari negri și nu mișcă de locuțiune SAHIA, N. 24. Și cum vorbeau ei, numai iaca întră și Chirică pe ușă, cu un ciocan, c-o daltă și c-o păreche de clești în mînă. CREANGĂ, P. 177. O păreche de pantaloni largi... putea ascunde fusele ce-i slujeau de picioare. RUSSO, S. 27.
       • O pereche de case vezi casă. O pereche de cărți (de joc) = pachet cuprinzînd toate cărțile necesare pentru a le putea folosi la un anumit joc.

3. Grup de două persoane de sex opus (de obicei unite prin căsătorie). Lumea ne invidia, ne da ca exemplu de pereche potrivită. BART, E. 224. A fost odată o pereche de oameni. Ei n-aveau copii... trăiau bine și nevasta nu ieșea din cuvîntul bărbatului. ISPIRESCU, E. 285. Iubiți! și calea voastră va fi tot înflorită, Și-n sînul năluciră, păreche fericită, Cu-o lungă sărutare veți trece pe pămînt. ALECSANDRI, P. I 156.
♦ (La plural ) Parteneri la dans. Pardoseala de bîrne tremura sub tălpile perechilor care dansau. DUMITRIU, vezi E. 106. Am trecut printre perechi în sala de bal. C. PETRESCU, S. 106. În ploaie de confeti saltă Părechile dănțuitoare. TOPÎRCEANU, B. 66.

4. Grup format din masculul și femela unor animale (mai ales la unele păsări). O pereche de canari.
♦ Grup de două animale de aceeași specie. O pereche de boi. O pereche de pui. ▭ Ziduri vechi, Printre care umblă șoareci strecurîndu-se perechi. MACEDONSKI, O. I 272.

5. Fiecare dintre cele două ființe sau lucruri, care formează o pereche (1, 3, 4), considerată în raport cu cealaltă. Va găsi pe urmă o pereche mai potrivită cu starea lui. REBREANU, R. I 129. El pășea cu ezitare, luînd seama la ce fac alții, și ascultînd instrucțiunile perechii lui de joc, o blondă zveltă, care-l lua de mînă și-l conducea. VLAHUȚĂ, O. A. III

11. O pasăre plutește cu aripi ostenite, Pe cînd a ei pereche nainte tot s-a dus C-un pîlc întreg de pasări, pierzîndu-se-n apus. EMINESCU, O. I 114.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără pereche = fără seamăn, unic în felul său. Radu Comșa ar putea să jure pentru toți, că sînt oameni fără pereche! C. PETRESCU, Î. II 191. Leneș fără păreche mă făcusem, căci mama, după cită minte avea, nu se îndura să mă mai trimită acum nici la o cofă de apă, numai să învăț carte. CREANGĂ, A. 75.
       • Expresia: A fi bună (sau potrivită) pereche cu cineva = a se potrivi (cu cineva, mai ales la cusururi). Tu și cu Talpa iadului sînteți potrivită păreche. CREANGĂ, P. 318. A nu-și avea pereche = a nu avea seamăn, a nu fi la fel cu cineva sau ceva. Colierele, cel mare de briliant și cel cu două rînduri de perle... nu-și aveau poate pereche în țară. DUMITRIU, N. 85. Aista e un leneș, care nu credem să fi mai avînd păreche în lume. CREANGĂ, P. 330.

– Variantă: (regional) păréche substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PERECHE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERECHE:
PERÉCHE, perechi, substantiv feminin (De obicei urmat de determinări)

1. (Adesea cu valoare de numeral cardiologie) Grup de două ființe de același fel.
♦ (Adverbial; cu valoare de numeral distributiv) În grup de doi, doi câte doi.
♦ specializare Cuplu de dansatori.
♦ Grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe.
       • (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma.

2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte.
♦ specializare Grup de două obiecte de același fel, care formează o unitate, întrebuințându-se împreună.

3. Fiecare dintre cele două ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a două ființă, cu cel de al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
       • locuțiune adjectiv Fără pereche = unic în felul său.
       • Expresia: A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn.

4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre ele.
       • Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine= costum de haine. Pereche de cărți = pachet de cărți (de joc) care cuprinde toate cărțile necesare unui joc (de cărți).

– latina paric(u)la.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PERECHE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERECHE:
PERÉCHE, perechi, substantiv feminin (De obicei urmat de determinări).

1. (Adesea cu valoare de numeral cardiologie) Grup de două ființe de același fel.
♦ (Adverbial; cu valoare de numeral distributiv) în grup de doi, doi câte doi.
♦ specializare Cuplu de dansatori.
♦ Grup format din două părți sau organe identice și simetrice ale (corpului) unei ființe.
       • (O) pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva (pe obraz) cu palma.

2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte.
♦ specializare Grup de obiecte de același fel, care formează o unitate, folosindu-se împreună.

3. Fiecare dintre cele ființe, două obiecte, două fenomene care formează un grup (unitar), considerate în raport cu cea de-a doua ființă, cu cel de-al doilea obiect etc.; ființă, obiect, fenomen care seamănă perfect cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen.
       • locuțiune adjectiv Fără pereche = unic în felul său.
       • Expresia: A nu-și avea (sau afla etc.) pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn.

4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite între ele.
       • Pereche de case = corp de case (care formează o unitate). Pereche de haine = costum de haine. Pereche de cărți = set, pachet de cărți de joc.

5. Grup format din doi indivizi de sex opus; cuplu.

– latina paric(u)la.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PERECHE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERECHE:
PERÉCHE perechei forme

1) Grup de două obiecte de același fel întrebuințate împreună. O pereche de ciorapi.

2) Grup de două persoane de sex opus aflate într-o anumită legătură; cuplu. O pereche de dansatori. O pereche aleasă.

3) Grup de două animale de aceeași specie. O pereche de găini. O pereche de boi.

4) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc asemenea grupuri. Aceasta ți-i perecheea.

5) Obiect compus din două părți simetrice, unite între ele și formând un întreg. O pereche de foarfece.
       • O pereche de cărți un pachet de cărți de joc.

6) la plural Câte doi. A merge pereche.

7) Persoană care se potrivește după anumite calități altei persoane.
       • Fără pereche fără seamăn; unic în felul său. A-i fi cuiva pereche a se potrivi cu cineva. [G.-D. perechii] /<lat. paric[u]la
Forme diferite ale cuvantului pereche: perechei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



PERECHE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERECHE:
PERECHE s.

1. cuplu. (Alcătuiesc o pereche potrivită.)

2. partener. (Are o pereche ideală la dans.)

3. (învechit și popular) soț, (învechit) soție. (Unde e pereche acestui papuc?)

4. (învechit și regional) soață. (O imagine a cărei pereche se află în versul următor.)

5. egal, potrivă, seamă, seamăn. (Nu are pereche pe lume.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

pereche
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pereche:
pereche forme

1. două ființe sau două lucruri de acelaș fel luate împreună: o pereche de boi, o pereche de case;

2. bărbatul și femeia: e o pereche potrivită;

3. asemănare: leneș fără pereche Hristos [Vechiu limba română păreache = latina PARICULA].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pereche
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pereche:
peréche substantiv feminin, articulat peréchea, genitiv dativ articulat peréchii; plural peréchi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pereche
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pereche:
peréche substantiv feminin, articulat peréchea, genitiv dativ articulat peréchii; plural peréchi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pereche
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru pereche:
pereche, perechi substantiv feminin (în jocurile cu zaruri) dublă.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

Pereche
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Pereche:
Pereche ≠ impereche, nepereche
Definiție sursă: Dicționar de antonime

PERECHE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PERECHE:
PERÉCHE substantiv verbal nevastă, soție.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

pereche
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pereche:
pereche substantiv verbal NEVASTĂ. SOȚIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

pereche
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pereche:
peréche, vezi păreche.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'PERECHE'
PERDIȚIÚNEPEREPERE-IERNÁTICEPERECPERÉCHEperechiúșăperecíPERECICHIUpereclícică

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pereche
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pereche dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PERÉCHE perechei forme 1 Grup de două obiecte de același fel întrebuințate împreună.
O pereche de ciorapi.
O pereche de dansatori.
O pereche aleasă.
O pereche de găini.
O pereche de boi.
Aceasta ți-i perecheea.
O pereche de foarfece.
       • O pereche de cărți un pachet de cărți de joc.
A merge pereche.
       • Fără pereche fără seamăn; unic în felul său.
A-i fi cuiva pereche a se potrivi cu cineva.
Alcătuiesc o pereche potrivită.
Are o pereche ideală la dans.
Unde e pereche acestui papuc? 4.
O imagine a cărei pereche se află în versul următor.
Nu are pereche pe lume.
Alcătuiesc o pereche potrivită.
Unde e pereche acestui papuc? 4.
O imagine a cărei pereche se află în versul următor.

GRAMATICA cuvântului pereche?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pereche.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pereche poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul pereche sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul pereche are forma: peréchi
    VEZI PLURALUL pentru pereche la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE pereche?
Vezi cuvântul pereche desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pereche?
[ pe-re-che ]
Se pare că cuvântul pereche are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL pereche
Inţelegi mai uşor cuvântul pereche dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
O pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva cu palma; două palme
O pereche de cărți de joc = pachet cuprinzînd toate cărțile necesare pentru a le putea folosi la un anumit joc
locuțiune adjectiv și adverb Fără pereche = fără seamăn, unic în felul său
A fi bună sau potrivită pereche cu cineva = a se potrivi cu cineva, mai ales la cusururi
A nu-și avea pereche = a nu avea seamăn, a nu fi la fel cu cineva sau ceva
O pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva pe obraz cu palma
locuțiune adjectiv Fără pereche = unic în felul său
pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn
Pereche de case = corp de case care formează o unitate
Pereche de cărți = pachet de cărți de joc care cuprinde toate cărțile necesare unui joc de cărți
O pereche de palme = două lovituri succesive aplicate cuiva pe obraz cu palma
locuțiune adjectiv Fără pereche = unic în felul său
pereche = a nu se putea compara cu nimic prin însușirile pe care le posedă; a nu avea seamăn
Pereche de case = corp de case care formează o unitate
Pereche de haine = costum de haine
Pereche de cărți = set, pachet de cărți de joc
Asemănare: leneș fără pereche Hristos Vechiu limba română păreache = latina PARICULA



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pereche

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Substantiv ambigen?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
grozav, strașnic, extraordinar
a ucide, a omorî
substantiv neutru
bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?