eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție perfect


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Perfect [ per-fect ]
VEZI SINONIME PENTRU perfect PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului perfect în mai multe dicționare

Definițiile pentru perfect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PERFECT
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT2, -Ă, perfecți, -te, adjectiv

1. Care întrunește toate calitățile cerute, care nu lasă nimic de dorit, lipsit cu totul de defecte; desăvîrșit. vezi impecabil, ireproșabil. Levante, ca tip, e perfect în toate privințele. MACEDONSKI, O. IV 68. Tot ce altor oameni le pare un defect în ochii mei lucește plăcut, vioi, perfect. ALECSANDRI, T. II 377.

2. Deplin, complet, desăvîrșit, absolut. Perfecta simetrie a crucilor albe din cimitirul eroilor pare atunci un scrîșnet de calcar dureros. BOGZA, C. O. 320. verb reflexiv:eu libertate absolută!... verb reflexiv:eu egalitatea perfectă!... Să nu mai fie săraci și bogați, mici și mari. ALECSANDRI, T. I 232.
♦ (Adverbial) Poți să pleci, poți să rămîi. Mi-e perfect egal. Eu beau singur și tac. C. PETRESCU, Î. II 191. Ar fi perfect dacă ar putea să-i scrie. REBREANU, R. I 183.
♦ (Adverbial, eliptic, cu valoarea unei propoziții afirmative) Sînt de acord, îmi convine; foarte bine, excelent, bravo. Poți să vii la ora 6?

– Da.

– Perfect. Atunci te aștept.

3. (fizică; în expresie) Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor.

4. (matematică; numai în expresie) Număr perfect = număr întreg care este egal cu suma divizorilor lui pozitivi. Șase este un număr perfect, pentru că este egal cu suma divizorilor săi (1, 2, 3).
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PERFECT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT, -Ă, perfecți, -te, adjectiv, substantiv neutru

I. Adj.

1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit.
       • Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi.

2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total.
♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent.

II. substantiv neutru Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut.
       • Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut.

– Din latina perfectus, germana perfekt.
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PERFECT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFECT, -Ă, perfecți, -te, adjectiv, substantiv neutru

I. Adj.

1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit.
       • Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi.

2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total.
♦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent.

II. substantiv neutru Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut.
       • Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut.Din latina perfectus, germana perfekt.
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

perfect
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru perfect:
*perféct, -ă adjectiv (lat per-fectus, participiu despre per-ficere, a facere de tot, a termina, despre fácere, a face. vezi a-fect). Întreg, deplin, complet, absolut: fericire perfectă nu există, sănătate saŭ frumuseță perfectă. Excelent, fără defect: om, vin, tun, dicționar perfect. gramatică Un timp (numit și trecut) care arată o acțiune împlinită în momentu cînd vorbim, ca văzuĭ (perfectu simplu), am văzut (perfectu compus). adverb În mod perfect, complet, absolut, de tot: el e perfect sănătos, perfect de sănătos, sănătos perfect. Ca exclamațiune de bucurie: perfect!, foarte bine, bravo, halal, excelent!

– Perfect, arătînd ceva ajuns la hotar, ca și mort, nu poate fi supus gradelor de comparațiune, deși mulțĭ zic maĭ perfect, cel maĭ perfect. În loc de armă maĭ perfectă e maĭ bine să zicĭ armă superioară, maĭ bună.
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



PERFECT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFECT adjectiv, interjecție, s.

1. adjectiv desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, splendid, sublim, superb, (învechit) săvîrșit. (O interpretare perfect.)

2. adjectiv desăvîrșit, impecabil, ireproșabil. (Un serviciu hotelier perfect.)

3. adjectiv desăvîrșit, sfînt. (perfect nevinovăție!)

4. adjectiv absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, profund, total. (O liniște perfect; întuneric perfect.)

5. interjecție bine!, bravo!, (turcism învechit) aferim!, mașala! (perfect! ați jucat frumos!)

6. substantiv (gramatică) trecut.

7. substantiv (gramatică) perfectul simplu = (învechit) timpul săvîrșit.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PERFECT
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT1 substantiv neutru Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. Persoana a IlI-a singular a verbelor cu rădăcina perfectului în -se- se accentuează pe penultima silabă. gramatică limba română I 274. Perfectul simplu vezi simplu. Perfectul compus vezi compus. Mai mult ca perfectul = timp trecut, folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia petrecută tot în trecut. Mai mult ca perfectul se accentuează la singular pe silaba penultimă, iar la plural pe antepenultima. gramatică limba română I 275.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PERFECT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT, -Ă

I. adjectiv

1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil.

2. deplin, complet; absolut.
♦ (matematică) număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi.

II. adverb cu desăvârșire.
       • (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent!

III. substantiv neutru timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< latina perfectus, germana perfekt)
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PERFECT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT3 perfecttă (perfectți, perfectte) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; desăvârșit; ireproșabil; absolut; complet; impecabil.
       • Număr perfect număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. A avea perfecttă dreptate a avea dreptate deplină. /<lat. perfectus, germana Perfekt
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfecttă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PERFECT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT, -Ă adjectiv Care are toate calitățile; desăvârșit. // adverb De acord; foarte bine, excelent. // substantiv neutru (gramatică) Timp al verbului care arată o acțiune petrecută și încheiată în trecut. [< latina perfectus, conform italiana perfetto, limba franceza parfait].
Forme diferite ale cuvantului perfect: perfect-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

perfect
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru perfect:
perféct (perféctă), adjectiv

– Desăvîrșit, fără defecte. latina perfectus (secolul XIX).

– derivat (din limba franceza ) perfecțiu(un)e, substantiv feminin; perfecționa, verb; perfectibil, adjectiv; imperfect, adjectiv; imperfecțiune, substantiv feminin
Forme diferite ale cuvantului perfect: perféctă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

perfect
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru perfect:
perfect a.

1. care întrunește toate calitățile, desăvârșit: nimeni nu e perfect;

2. care nu lasă nimic de dorit: sănătate perfectă. ║ n. gramatică timp ce exprimă trecutul. ║ adverb în perfecțiune.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PERFECT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT1 n. lingvistică Ansamblu de forme verbale care exprimă o acțiune efectuată și terminată până la momentul vorbirii; trecut. /<lat. perfectus, germana Perfekt
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PERFECT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERFECT:
PERFÉCT2 adverb

1) Foarte bine; excelent.

2) (în replici) De acord; așa este; exact. /<lat. perfectus, germana Perfekt

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

perfect
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru perfect:
perféct adjectiv masculin, plural perfécți; forme singular perféctă, plural perfécte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

perfect
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru perfect:
perféct1 adjectiv masculin, plural perfécți; forme perféctă, plural perfécte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Perfect
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Perfect:
Perfect ≠ imperfect, nedesăvârșit
Definiție sursă: Dicționar de antonime

perfect
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru perfect:
perféct substantiv neutru, plural perfécte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

perfect
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru perfect:
perféct2 substantiv neutru, plural perfécte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PERFECT'
perevízperevízăPEREYPEREZPERFÉCTPERFECTÁperfectaménteperfectamíntePERFECTÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL perfect
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului perfect dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O interpretare perfect.
Un serviciu hotelier perfect.
Perfect nevinovăție! 4.
O liniște perfect; întuneric perfect.
Interjecție bine!, bravo!, turcism învechit aferim!, mașala! perfect! ați jucat frumos! 6.
O interpretare perfect.
Perfect nevinovăție! 4.
PERFÉCT3 perfecttă perfectți, perfectte Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; desăvârșit; ireproșabil; absolut; complet; impecabil.
       • Număr perfect număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi.
A avea perfecttă dreptate a avea dreptate deplină.

GRAMATICA cuvântului perfect?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului perfect.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul perfect poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul perfect sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul perfect are forma: perfécte

CUM DESPART ÎN SILABE perfect?
Vezi cuvântul perfect desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul perfect?
[ per-fect ]
Se pare că cuvântul perfect are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL perfect
Inţelegi mai uşor cuvântul perfect dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Fizică; în expresie Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor
Matematică; numai în expresie Număr perfect = număr întreg care este egal cu suma divizorilor lui pozitivi
Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor
Număr perfect = număr întreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi
Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat
Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat
Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut
Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor
Număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi
Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat
Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat
Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut
Substantiv gramatică perfectul simplu = învechit timpul săvîrșit
Mai mult ca perfectul = timp trecut, folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia petrecută tot în trecut
♦ matematică număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi
Substantiv gramatică perfectul simplu = învechit timpul săvârșit



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL perfect

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cheie franceză sau universală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
neaoș; vechi, băștinaș; de origine rurală
metalele beriliul, magneziul, calciul, stronțiul, bariul și radiul care fac parte din grupa a ii-a a sistemului periodic al elementelor
unealtă de metal reglabilă printr-un dispozitiv cilindric cu ghivent, astfel ca între fălcile ei să poată fi prins și răsucit orice tip de șurub sau de piuliță
curentul, șuvoiul apei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?