 | as |
|
| Permutare [ per-mu-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU permutare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului permutare în mai multe dicționareDefinițiile pentru permutare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru permutare: permutare 1. În sens larg, schimbarea datelor unor parametri* muzicali (melodiei, armoniei etc.), sau a unor nivele superioare acestora, între ele (în cadrul aceluiași parametru sau aceluiași nivel) după legi prestabilite sau în mod liber (ex.: în dodecafonie*). 2. În sens strict (matematic), aplicat și în muzică, posibilitatea alcătuirii de mulțimi finite în cadrul înălțimii*, duratelor*, dinamicii* etc. Se realizează astfel corespondența biunivocă între elementele unei mulțimi finite, rezultând o lege de compoziție internă a unei structuri muzicale, care poate constitui o secțiune formală a unei lucrări sau chiar o formă* în sine. Totodată, p. este un procedeu componistic ce stă la baza alcătuirii unor structuri în afara timpului (II). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE, permutări, substantiv feminin 1. (Astăzi rar) Acțiunea de a permuta; transferare, mutare. Ca să plece un învățător dintr-un sat, trebuie să ceară permutarea de la Ministerul Instrucțiunii. GHEREA, ST. Hristos II 247. Învățătorul trebuia să ceară permutarea în alt județ. CARAGIALE, O. I 310. ♦ (Rar) Ordin, dispoziție de transferare. Un dorobanț îi aduse un plic, în care găsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. 2. (matematică; mai ales la plural ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două obiecte; grupele distincte de obiecte astfel formate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE, permutări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutație. ♦ (concretizat) Ordin, dispoziție de transferare. 2. (matematică; lingvistică; mai ales la plural ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. – vezi permuta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE, permutări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) permuta (1); transfer, permutație. ♦ (concretizat) Ordin, dispoziție de transferare. 2. (matematică; lingvistică; mai ales la plural ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. – vezi permuta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE substantiv feminin 1. ((livresc)) Acțiunea de a permuta; permutație. ♦ Ordin de transferare. 2. (matematică, lingvistică; la plural ) Transformare care înlocuiește enumerarea anumitor elemente dintr-o ordine, dată printr-o enumerare a acelorași elemente, dar într-o ordine diferită. [< permuta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE (< permuta) substantiv feminin (matematică) Transformare biunivocă a unei mulțimi (de obicei finită) pe ea însăși (ex. toate permutare posibile ale literelor x, y, z sunt: x, y, z; xy, xz; yx, yz; zx, zy; xyz, xzy, yxz, yzx, zxy și zyx. Permutare cu n elemente luate toate deodată este n!). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a permuta. 2. (matematică; lingvistică; plural ) operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație. 3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet. (< permuta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTARE s. 1. mutare, mutat, permutație, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (permutare lui cu serviciul la Bacău.) 2. (matematică, lingvistică) permutație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERMUTARE: PERMUTÁRE permutareări forme 1) vezi A PERMUTA și A SE PERMUTA 2) matematică Operație prin care două sau mai multe elemente își schimbă locurile. /v. a (se) permuta Forme diferite ale cuvantului permutare: permutareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru permutare: permutáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat permutắrii; plural permutắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru permutare: permutáre substantiv feminin, plural permutări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERMUTARE' permosálPERMUTÁPERMUTÁBILPERMUTABILITÁTEPERMUTÁREPERMUTÁȚIEPERMUTAȚIONÁLPERMUTAȚIÚNEpermutít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL permutare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului permutare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Permutare lui cu serviciul la Bacău. PERMUTÁRE permutareări forme 1 vezi A PERMUTA și A SE PERMUTA 2 matematică Operație prin care două sau mai multe elemente își schimbă locurile. |
GRAMATICA cuvântului permutare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului permutare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul permutare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE permutare? Vezi cuvântul permutare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul permutare?[ per-mu-ta-re ] Se pare că cuvântul permutare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL permutare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mântuială, mântuieli, substantiv feminin în locuțiune adjectiv și adverb de mântuială?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul permutare are forma: permutắri
