 | as |
|
| Piedică [ pi-e-di-că ] VEZI SINONIME PENTRU piedică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului piedica în mai multe dicționareDefinițiile pentru piedica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIEDICĂ: PIÉDICĂ, piedici, substantiv feminin 1. Ceea ce oprește realizarea unui țel, ceea ce stă în calea unei acțiuni; obstacol, stavilă; dificultate, greutate. Dacă aveam succes, ne acapara succesul, dacă aveam de înfrînt dificultăți, ne îndîrjesc piedicile. C. PETRESCU, T. II 109. Dorința mea de a-l ajuta îmi ascunde toate piedicile, toate obiecțiile. BRĂTESCU-VOINEȘTI, forme 15. 2. (Concretizat) Obiect sau dispozitiv folosit pentru întreruperea sau întîrzierea mișcării unui sistem tehnic sau pentru blocarea unui organ mobil al acestuia; opritoare. a) Frînghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor cînd sînt lăsați să pască. Ați mai auzit poate că acolo unde cad potcoavele cailor și piedicilelor la pășune e semn că fierul s-a lovit de iarba-fiarelor. PETRESCU, R. DR. 163. b) Frînă care se pune laroata carului. c) Scîndurică cu ajutorul căreia se fixează sulurile războiului de țesut, ca să nu se desfășoare. d) Dispozitiv pentru blocarea trăgaciului unui pistol sau al unei puști, spre a evita o descărcare accidentală. Șovăind între diferite bănuieli, stăteam locului nemișcat, cu un deget pe piedica pistolului. GALACTION, O. I 82. Iată pistolul... îl țiu eu, n-ai decît să tragi piedica. NEGRUZZI S. I 23. e) Cureaua cu care cizmarul ține strîns genuncherul și încălțămintea cînd lucrează. f) (în forma piedecă) Mușchea, piedecă, hască și clin... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81. f) (învechit, cu valoare de plural ) Cătușe, fiare, lanțuri. 3. Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicîndu-l cu piciorul; împiedicare. Hai la trîntă, dar fără piedică. • Expresia: A pune (cuiva) piedică = a face pe cineva să cadă, împiedicîndu-1. Jucau fripta și-și puneau piedici. PAS, Z. I 166. Fără să-i dea răgaz a zice nici cîrc! îi puse o piedică și-i făcu vînt în cazan. ISPIRESCU, E. 201. – Variantă: piédecă substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIEDICĂ: PIÉDICĂ, piedici, substantiv feminin 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni; stavilă, obstacol, impediment; dificultate, greutate. • locuțiune verbala A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. • locuțiune verbala A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (concretizat) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinire sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (botanică; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Variante: piédecă substantiv feminin] – latina pedica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIEDICĂ: PIÉDICĂ, piedici, substantiv feminin 1. Factor care împiedică realizarea unui țel, care stă în calea unei acțiuni; stavilă, obstacol, impediment; dificultate, greutate. • locuțiune verbala A pune piedică (sau piedici) = a împiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva să cadă, împiedicându-l cu piciorul. • locuțiune verbala A(-i) pune (o) piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă. ♦ (Rar) Greutate în vorbire. 2. (concretizat) Unealtă, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau încetinirea mișcării unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinire sau la susținere etc. ♦ Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i împiedica să fugă când sunt lăsați să pască. 3. (botanică; în compusul) Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii (Lathyrus hirsutus). [Variante: piédecă substantiv feminin] – latina pedica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PIEDICĂ: PIÉDICĂ piedicaci forme 1) Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; stavilă; obstacol; impediment; baraj; barieră. • A pune piedica (sau piedicaci) a) a face ca cineva să-și piardă echilibrul (folosind în acest scop piciorul); b) a crea greutăți artificiale în realizarea unui scop. 2) Dispozitiv menit să încetinească sau să blocheze o mișcare. piedica la războiul de țesut. • piedica la căruță talaghir. 3) Frânghie sau lanț cu care se leagă picioarele de dinainte ale cailor ca să nu se ducă departe, când sunt scoși la păscut. [G.-D. piedicii; silabe pie-] /<lat. pedica Forme diferite ale cuvantului piedica: piedicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PIEDICĂ: PIEDICĂ s. 1. opritoare, (regional) tîrșă, (prin Transilvania) șurlău. (piedica la car.) 2. (regional) pazvat. (piedica pentru caii care pasc.) 3. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, stavilă, (popular) opreală, poticală, potrivnicie, (învechit și regional) scandal, sminteală, (învechit) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (figurat) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare piedica.) 4. obstacol, (învechit și regional) împiedicare, (figurat) frînă. (piedica în dezvoltarea unui proces.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru piedică: piédică substantiv feminin (silabe pie-), genitiv dativ articulat piédicii; plural piédici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru piedică: piédică substantiv feminin, genitiv dativ articulat piédicii; plural piédici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PIEDICĂ: PIÉDICĂ substantiv verbal cățel, cordenci, piedicuță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru piedică: piedică substantiv verbal CĂȚEL. CORDENCI. PIEDICUȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PIEDICA' PIECKPIECULPIÉDECĂPIEDESTÁLPIÉDICĂPIÉDICIPIEDICÚȚĂPIÉDINPÍEI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL piedică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului piedică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PIÉDICĂ piedicăci forme 1 Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; stavilă; obstacol; impediment; baraj; barieră. • A pune piedică sau piedicăci a a face ca cineva să-și piardă echilibrul folosind în acest scop piciorul; b a crea greutăți artificiale în realizarea unui scop. Piedică la războiul de țesut. • piedică la căruță talaghir. Piedică la car. Piedică pentru caii care pasc. A avut de depășit o mare piedică. Piedică în dezvoltarea unui proces. Piedică pentru caii care pasc. Piedică în dezvoltarea unui proces. |
GRAMATICA cuvântului piedică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului piedică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul piedică poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE piedică? Vezi cuvântul piedică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul piedică?[ pi-e-di-că ] Se pare că cuvântul piedică are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL piedică Inţelegi mai uşor cuvântul piedică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A pune cuiva piedică = a face pe cineva să cadă, împiedicîndu-1 locuțiune verbala A pune piedică sau piedici = a împiedica locuțiune verbala A-i pune o piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă Botanică; în compusul Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii Lathyrus hirsutus locuțiune verbala A pune piedică sau piedici = a împiedica locuțiune verbala A-i pune o piedică = a pune cuiva piciorul înainte pentru a-l face să se împiedice și să cadă Botanică; în compusul Piedica-vântului = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii și albăstrii Lathyrus hirsutus |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL piedică |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular păi dar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul piedică are forma: piédici
