Definiție pierzator

Pierzător [ pi-er-ză-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU pierzător PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului pierzator în mai multe dicționare

Definițiile pentru pierzator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru pierzător:
pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adjectiv, substantiv masculin (învechit și popular)

1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș.

2. (substantiv masculin) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere.

3. care provoacă dezordine, răscoală.

4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice.

5. (substantiv masculin articulat) diavolul.

6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant.

7. (substantiv masculin) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor.

8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
Forme diferite ale cuvantului pierzator: pierzătoáre
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pierzător

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pierzător:
pierzător adjectiv verbal COMPROMIȚĂTOR. DĂUNĂTOR. DEGRADANT. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DEZONORANT. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. INFAMANT. ÎNJOSITOR. NEDEMN. NEGATIV. NIMICITOR. NOCIV. OMORÎTOR. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. PUSTIITOR. RĂU. RUINĂTOR. RUȘINOS. STRICĂTOR. UCIGAȘ. UCIGĂTOR. VĂTĂMĂTOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PIERZĂTÓR

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PIERZĂTÓR:
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adjectiv (Învechit și arhaizant) Care duce la pierzare, care pune în primejdie; păgubitor, vătămător. Să te-ajungă Cîte rele pierzătoare, Să te bată ploi și soare, Să te-mpungă Vaci și boi! COȘBUC, P. I 204.
Forme diferite ale cuvantului pierzator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PIERZĂTÓR

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PIERZĂTÓR:
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adjectiv (învechit și popular) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral.

– Pierde + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului pierzator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PIERZĂTÓR

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PIERZĂTÓR:
PIERZĂTÓR, -OÁRE, pierzători, -oare, adjectiv (învechit și popular) Care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral.

– Pierde + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului pierzator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

pierzător

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pierzător:
pierzătór (învechit, popular) adjectiv masculin, plural pierzătóri; forme singular și plural pierzătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pierzător

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pierzător:
pierzătór adjectiv masculin, plural pierzătóri; forme singular și plural pierzătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pierzător

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pierzător:
pierzător m. cel ce pierde.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CUVINTE APROPIATE DE 'PIERZATOR'

pierzăciúne PIERZÁNIE PIERZÁRE PIERZĂRI PIERZĂTÓR pierzătúră PIÉSĂ piésă-básm piésă-rádio

GRAMATICA cuvântului pierzător?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pierzător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pierzător poate fi: substantiv, adjectiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul pierzător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE pierzător?

Vezi cuvântul pierzător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pierzător?

[ pi-er-ză-tor ]
Se pare că cuvântul pierzător are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala toată ziulica sau ziulica toată, ziulica întreagă?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
turte subțiri și rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr și presărate cu miez de nuci, tradiționale la unii creștini în ajunul crăciunului
a iubi pe cineva nespus de mult
de dimineață până seara
a-și da toată silința, a depune toate eforturile, a utiliza toate posibilitățile pentru a izbuti într-o acțiune
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?