 | as |
|
| Pî́ntece [ pî́-nte-ce ] VEZI SINONIME PENTRU pî́ntece PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pintece în mai multe dicționareDefinițiile pentru pintece din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÎ́NTECE: PÎ́NTECE, (rar) pîntece, substantiv neutru I. 1. Partea de sub piept a corpului (la om și la animale), în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; burtă, abdomen. Bietul grec cobori din firidă și, ținîndu-se cu mîinile de pîntece, se tot ruga. GALACTION, O. I 84. Copii goi, cu pîntecele rotunde, cu părul cîrlionțat și îmbîcsit, înghit lacom îmbucături de mămăligă. DELAVRANCEA, vezi vezi 117. Iată, vezi, pîntecele meu e doldora, ba am dat și de pomană, căci n-am mai putut mînca. ȘEZ. III 130. • Expresia: A-i face (cuiva) pîntecele cobză (sau coastele pîntece) = a bate (pe cineva) foarte tare. Ia să-i faci chica topor, spinarea dobă și pîntecele cobză, zise Setilă, căci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, O. A. 253. Și-i da piste un omușor care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. 2. (Cu sens restrictiv) Stomac. Acuș s-or și aduce bucatele și vinul, și numai de-ați avea pîntece unde să le puneți. CREANGĂ, O. A. 255. Apoi la hramul bisericii se ținea praznicul cîte o săptămină încheiată; și numai să fi avut pîntece unde să pui coliva și bucatele, atît de multe erau. id. ib. 38. • Locuţiune adverbiala Cu pîntecele lipit de coaste = flămînd tare, înfometat. Petrecuse el iarna cum petrecuse, cu puțini tăciuni în vatră și cu pîntecele cam lipit de coaste. GANE, N. III 182. • Expresia: Ai să faci broaște în pîntece, se spune în glumă celui care bea multă apă. A se închina pîntecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mîncare. 3. Organul femeii în care se dezvoltă fetusul; uter. Dar grația celui ce mă deosebise din pîntecele mamei mele. voia într-altfel. GALACTION, O. I 56. Nu vezi pe cine am la genuchii mei? Pe muma care a purtat în pîntecele ei pe domnul de mîne al Moldovei. DELAVRANCEA, A. 52. figurat Din pîntecele urii născu amoru-mi viu! MACEDONSKI, O. II 115. • Expresia: A lua (a avea sau a purta) în pîntece = a rămîne (sau a fi) însărcinată. Pasămite luase în pîntece. ISPIRESCU, L. 120. • (Familiar) A trăi (a fi, a se simți) ca în pîntecele maicii sale = a trăi bine și în belșug, a se simți foarte bine și în siguranță. A fi cu pîntecele la gură = a fi însărcinată, a avea o sarcină înaintată. II. figurat 1. Partea dinăuntru a unui lucru; interior, adîncime. Scobi în pîntecele acelui munte o mulțime de cămări și cămăruțe încît se rătăcea printr-însele, d-ar fi fost nu știu cine. ISPIRESCU, U. 116. (Și în forma pîntec) Simțea in nări aburii de borș acru țișniți din pîntecul bucătăriilor. CAMILAR, N. II 139. 2. Partea bombată, ieșită în afară a unor obiecte (vase, vehicule etc.). Pîntecele garafei. ▭ Șlepul era cufundat pe sfert în apă. Și cum stăteau ei culcați pe paie, în fund, auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gîlgîind pe lîngă pîntecele de metalurgie DUMITRIU, N. 135. – Variantă: pîntec (DUMITRIU, N. 137, MACEDONSKI, O. I 70) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru pîntece: pîntéce (pîntece), substantiv neutru – Abdomen, burtă. – Variante pîntec, pîntic(e). Mr. pîntic(ă), pîntițe, megl. pǫntiți. latina pantĭcem (Diez, I, 302; Pușcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), conform italiana pancia (calabrez pántici), prov. pansa, limba franceza panse, cat. panxa, spaniolă panza, portugheză pança, albaneză plëndes (Philippide, II, 650). Uz general, rar în Muntenia (ALR, I, 42). – derivat pîntecare (variantă pîntecăr(a)ie), substantiv feminin (diaree); pîntecos (mr. pînticos), adjectiv (cu burta mare), poate direct din latina pantĭcōsus (Pușcariu 1322; Candrea-Dens., 1393). conform spinteca. Forme diferite ale cuvantului pintece: pîntece Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pî́ntece: pî́ntece n., plural tot așa, ca și nume (latina pántex, pánticis m., pîntece, italiana páncia, pánza, pv. pansa, limba franceza panse, cat. panxa, spaniolă panza, pg. pança. vezi panțîr, spintec). Burtă, abdomen, acea parte a corpuluĭ care conține stomahu și intestinele. Stomah: nu vîrî atîta mîncare în pîntece. Unflătură ca un pîntece, burtă, bîrdan: tabla asta face pîntece. Interior, adîncime: pîntecele pămîntuluĭ. figurat Apetit de mîncare, lăcomie: un om dedat pînteceluĭ. Lăcomie, apetit în general: pîntecele demagogilor. – În vest pîntec, plural e. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PÎNTECE: PÎNTECE substantiv 1. – (Dm; C Ștef; Mar). 2. Pîntec/ești (Dm); Pîntecel (Dm); -ea (16 A I 426); -ul (Sur XXIV). 3. Pînteca b., ar. (Cara 99). 4. Pîntecan act. 5. Pîntecul substantiv (Dm). 6. Pîntecosul (Dm). 7. Pîntic/e (Dm); -el (Băl I). 8. Pănticea, Giurea, mold. (Sd VI 11). 9. Pintece (Dm). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PÎNTECE: PÎNTECE substantiv (anatomie) abdomen, burtă, (învechit și popular) mațe (la plural), (popular) inimă, (regional) bandor, bîrdan, burduh, burduhan, dobă, foale. rînză, vintre, (prin Moldova) buft. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pîntece: pîntece substantiv verbal INIMĂ. INTERIOR. MITRĂ. STOMAC. SUFLET. UTER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Pintece: Pintece vezi Pîntece 9. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Pintece: Pintece vezi Pîntece 9. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'PINTECE' pínteaPÎNTECĂRÁIEPÎNTECÁREpîntecăríepîntécePÎNTECÉLpîntecósPÎNTECÚȚPînteleești |
GRAMATICA cuvântului Pintece? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pintece. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Pintece poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pî́ntece? Vezi cuvântul pî́ntece desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pî́ntece?[ pî́-nte-ce ] Se pare că cuvântul pî́ntece are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Pintece Inţelegi mai uşor cuvântul pintece dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-i face cuiva pîntecele cobză sau coastele pîntece = a bate pe cineva foarte tare Locuţiune adverbiala Cu pîntecele lipit de coaste = flămînd tare, înfometat A se închina pîntecelui = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mîncare A lua a avea sau a purta în pîntece = a rămîne sau a fi însărcinată Familiar A trăi a fi, a se simți ca în pîntecele maicii sale = a trăi bine și în belșug, a se simți foarte bine și în siguranță A fi cu pîntecele la gură = a fi însărcinată, a avea o sarcină înaintată |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu poftă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
