 | as |
|
| Planetă [ pla-ne-tă ] VEZI SINONIME PENTRU planetă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului planeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru planeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru planetă: *planétă forme, plural e (vgr. planétes, rătăcitor; latina planéta). În vechime, stea rătăcitoare, în opoz. cu stea fixă. Azĭ, stea care descrie o elipsă în prejuru soareluĭ (situat la unu din focare) și pe care o vedem luminată de lumina soareluĭ. – Pămîntu face parte din sistema de corpurĭ numite planete, al căror centru aproximativ e ocupat de soare, și care se învîrtesc în prejuru acestuĭ astru și în prejuru lor. Cele opt marĭ planete vizibile cu ochĭu liber sînt, plecînd de la soare: Mercur, Venerea, Pămîntu, Marte, Joĭe, Saturn, Uran, și Neptun. Pintre cele micĭ sînt: Vesta, Junona, Cererea, Palade ș. a. Afară de aceste planete, maĭ sînt satelițiĭ, saŭ planete secundare, care se învîrtesc în prejuru uneĭ planete principale. Așa, pămîntu e însoțit de lună, care se învîrtește în prejuru luĭ. Joĭe are patru lunĭ sˇaŭ satelițĭ, Saturn opt, și Uran noŭă. – Totalitatea acestor corpurĭ formează ceĭa ce se numește sistema solară a noastră. Numeroase planete se mișcă tot așa și în prejuru soareluĭ. Ele diferă de planete maĭ ales pin străbaterea spațiuluĭ în toate direcțiunile, urmînd niște curbe saŭ parabole foarte prelungite. În fine, miliarde de stele, separate unele de altele pin distanțe enorme, și fiind fie-care la rîndu eĭ un soare, centru fără îndoĭală al alteĭ sisteme planetare, sfîrșesc populînd spațiu situat afară din sistema noastră solară. Maĭ este de observat că planetele aŭ multă asemănare cu pămîntu: se învîrtesc în prejuru soareluĭ, de la care primesc lumina, și aŭ și o mișcare de rotațiune în prejuru uneĭ axe, și decĭ succesiunea zilelor și nopților se face regular. În fine, toate se supun legiĭ de gravitațiune universală. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ, planete, substantiv feminin 1. Corp ceresc obscur, care se rotește în jurul soarelui pe o orbită eliptică, situat în unul dintre focarele acestei orbite și care primește lumină și căldură de la soare. O mare... nețărmurită, se tot ducea cu gînd cu tot, Sub inserarea viorie și înstelarea-nfloritoare, Cînd spre-o planetă, cînd spre alta. MACEDONSKI, O. I 229. Viața se face frumoasă prin frumusețea ta precum aerul se luminează prin lumina planetelor. BOLINTINEANU, O. 452. ♦ (Prin restricție) Globul pămîntesc, pămîntul. Pavel Vardaru suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin: era fără îndoială cel mai nefericit comandant de regiment de pe planetă. C. PETRESCU, Î. I 3. 2. Prezicere astrologică bazată pe zodia în care se găsea soarele în momentul nașterii cuiva. Cei mai mulți ziceau însă că rari copii se nasc într-o zodie, într-o planetă bună, ca copiii badei Ion. RETEGANUL, P. IV 62. ♦ Bucățică de hîrtie cuprinzînd preziceri naive de viitor, pe care o vînd flașnetarii sau alți ambulanți, extrăgînd-o la întîmplare (uneori cu ajutorul unui papagal sau șoarece alb dresat) dintre altele de același fel. Pe urmă trag toți planeta de la o italiancă cu papagalul. despre Mitică a citit planeta cocoanii Luxiții: «Ai să păți multe după inima ta cea largă». CARAGIALE, O. II 171. – Variantă: planét, planeți (C. PETRESCU, Î. II 121, EMINESCU, O. I 133), substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ, planete, substantiv feminin 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (în care se naște cineva). ♦ Bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat). [Variante: (învechit) planét substantiv masculin] – Din limba franceza planète, latina planeta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ, planete, substantiv feminin 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (în care se naște cineva). ♦ Bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-l la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat). [Variante: (învechit) planét substantiv masculin] – Din limba franceza planète, latina planeta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ substantiv feminin Corp ceresc obscur care se învârtește în jurul Soarelui pe o orbită eliptică și care primește lumină și căldură de la Soare. [< latina planeta, greacă planetes, conform limba franceza planète]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru planetă: planétă (planéte), substantiv feminin – 1. Corp ceresc. – 2. Horoscop, oracol. limba neogreacă πλανήτης (secolul XVIII) și, modern, din limba franceza planète. – derivat planetar, adjectiv, din limba franceza planétaire. Forme diferite ale cuvantului planeta: planéte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru planetă: planetă forme 1. astru ce se învârtește în jurul soarelui, dela care primește și resfrânge lumina: pământul e o planetă; 2. zodie: pe urmă trag toți planeta CAR. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ planetae forme Corp ceresc din sistemul solar, fără lumină proprie, care se mișcă în jurul Soarelui pe o orbită eliptică. /<fr. planete, latina planeta Forme diferite ale cuvantului planeta: planetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ substantiv feminin corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, cu o orbită eliptică. (< limba franceza planète, latina planeta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANETĂ substantiv (astronomie) (popular) zodie. (Mercur este o planeta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru planetă: planétă substantiv feminin, genitiv dativ articulat planétei; plural planéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru planetă: planétă substantiv feminin, plural planéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLANETĂ: PLANÉTĂ substantiv verbal zodie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru planetă: planetă substantiv verbal ZODIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLANETA' PLANCTÓNTEplancuíPLANEITÁTEPLANÉTPLANÉTĂPLANETÁRplanetárăPLANETÁRIUPLANETOÍD |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL planetă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului planetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLANÉTĂ planetăe forme Corp ceresc din sistemul solar, fără lumină proprie, care se mișcă în jurul Soarelui pe o orbită eliptică. Mercur este o planetă. Mercur este o planetă. |
GRAMATICA cuvântului planetă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului planetă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul planetă poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE planetă? Vezi cuvântul planetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul planetă?[ pla-ne-tă ] Se pare că cuvântul planetă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL planetă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea sau ține, a fi cu pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul planetă are forma: planéte
