eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție planimetrie


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Planimetrie [ pla-ni-me-tri-e ]
VEZI SINONIME PENTRU planimetrie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului planimetrie în mai multe dicționare

Definițiile pentru planimetrie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRÍE substantiv feminin

1. Operație de determinare și de reprezentare pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren.
♦ Parte a topografiei care se ocupă cu astfel de operații.

2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometria plană. [Gen. -iei. / < limba franceza planimétrie, conform latina planus

– plan, greacă metron

– măsură].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PLANIMETRIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRÍE substantiv feminin

1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I

7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața Pământului.

2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană.

– Din limba franceza planimétrie.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLANIMETRIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRÍE substantiv feminin

1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I

7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața Pământului.

2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu studiul suprafețelor plane; geometrie plană.

– Din limba franceza planimétrie.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLANIMETRIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRÍE forme

1) Ramură a geometriei care se ocupă cu metodele privind măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană.

2) Ramură a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și tehnicilor de reprezentare pe o hartă sau pe un plan a obiectelor (ape, drumuri etc.) de pe un teren. /<fr. planimétrie

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PLANIMETRIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRÍE substantiv feminin

1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren.

2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< limba franceza planimétrie)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PLANIMETRIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRÍE substantiv feminin

1. Parte a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan orizontal a poziției unor puncte de pe teren.

2. Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

planimetrie
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru planimetrie:
*planimetríe forme (despre latina planus, plan, și -metrie). Acea parte a geometriiĭ care se ocupă de măsurarea suprafețelor plane.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

planimetrie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru planimetrie:
planimetríe substantiv feminin (silabe -tri-), articulat planimetría, genitiv dativ planimetríi, articulat planimetríei
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

planimetrie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru planimetrie:
planimetríe (-me-tri-) substantiv feminin, articulat planimetría, genitiv dativ planimetríi, articulat planimetríei
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PLANIMETRIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANIMETRIE:
PLANIMETRIE substantiv (geometrie) geometrie plană.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PLANIMETRIE'
PLANIGRÁFPLANIMETRÁPLANIMETRÁREPLANIMÉTRICPLANIMETRÍEPLANIMÉTRUpláningplaniséscplanisfér

GRAMATICA cuvântului PLANIMETRIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului planimetrie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PLANIMETRIE poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PLANIMETRIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru PLANIMETRIE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE planimetrie?
Vezi cuvântul planimetrie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul planimetrie?
[ pla-ni-me-tri-e ]
Se pare că cuvântul planimetrie are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PLANIMETRIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A tăia frunză verde și lafuri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; baterie solară
produse alimentare, obținute prin uscarea unui aluat nedospit
a spune minciuni
însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app