eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție planor


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Planor [ pla-nor ]
VEZI SINONIME PENTRU planor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului planor în mai multe dicționare

Definițiile pentru planor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru PLANOR:
PLANOR a) parte a unei aeronave cuprinzând în mod special, organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice; b) aparat de zbor fără motor la care zborul se realizează datorită greutății proprii, viteza de coborâre fiind compensată de acțiunea vântului sau a curenților ascensionali provocați de relief sau de temperatura solului. Planorul este prevăzut cu aripi de lungime mare, iar fuzelajul este format din postul de comandă și o grindă care poartă ampenajele. Decolarea este posibilă prin lansare cu sandoul, cu ajutorul unui troliu, prin remorcare cu un vehicul terestru sau prin remorcare în zbor cu ajutorul unui avion. Se deosebesc planoarele de clasă: liber (anvergura de 19 m), standard (maxim 15 m)și cu motor (motoplanor (vezi)). Din rândul planoarelor ultraușoare fac parte și deltaplanele.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

PLANÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANÓR:
PLANÓR, planoare, substantiv neutru

1. Aeronavă fără grup motor propulsor, a cărei deplasare este determinată de factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă).

2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice.

– Din limba franceza planeur.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PLANÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANÓR:
PLANÓR, planoare, substantiv neutru

1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă).

2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice.

– Din limba franceza planeur.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLANÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANÓR:
PLANÓR, planoare, substantiv neutru

1. Avion fără motor, care se poate menține în aer folosind curenții ascendenți provocați de relieful sau de temperatura solului.

2. Osatura generală a unei aeronave, care cuprinde în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PLANÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANÓR:
PLANÓR substantiv neutru

1. Aparat de zbor fără motor, care se menține în aer prin folosirea curenților ascendenți provocați de relief sau de temperatura solului.

2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. [conform limba franceza planeur].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PLANÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANÓR:
PLANÓR substantiv neutru

1. aparat de zbor fără motor.

2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. (< limba franceza planeur)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PLANÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANÓR:
PLANÓR planoroáre n. Aeronavă ușoară fără motor, propulsată prin planare. /<fr. planeur
Forme diferite ale cuvantului planor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

planor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru planor:
planór substantiv neutru, plural planoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

planor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru planor:
planór substantiv neutru, plural planoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PLANOR'
PLÁNNINGPLANO-PLANOGRAFÍEplanográmăPLANÓRPLANÓRBISPLANORÍSMPLANORÍSTplanorístă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL planor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului planor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PLANÓR planoroáre n.

GRAMATICA cuvântului planor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului planor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul planor poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul planor sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul planor are forma: planoáre
VEZI PLURALUL pentru planor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE planor?
Vezi cuvântul planor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul planor?
[ pla-nor ]
Se pare că cuvântul planor are două silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cameră mobilată?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
într-o parte și în alta
poezie caracterizată prin ermetism
cameră care se închiriază cu mobila proprietarului
ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app