 | as |
|
| Plantator [ plan-ta-tor ] VEZI SINONIME PENTRU plantator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plantator în mai multe dicționareDefinițiile pentru plantator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, substantiv 1. S. m. și forme Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. forme Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. substantiv neutru Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului plantator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR, -OÁRE, plantatori, -oare, substantiv masculin, substantiv feminin, substantiv neutru 1. S. m. și forme Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței-de-vie etc.; săditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantații. 3. S. forme Mașină care servește la plantarea diverselor plante de cultură; mașină de plantat. 4. substantiv neutru Unealtă agricolă de forma unui baston scurt ascuțit la un capăt, folosită la plantarea puieților, a răsadurilor etc. – Planta + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului plantator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR1, plantatori, substantiv masculin 1. Proprietar al unei plantații. Ion Ozun vedea cu stranie limpezime bărci fugărind pe oceanul brumos bancurile de sardele, plantatori cu pălării conice supraveghind negri cu încărcate coșuri pe umeri. C. PETRESCU, C. vezi 119. 2. Persoană care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. Plantator de puieți. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR, -OÁRE I. substantiv masculin forme 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. substantiv neutru unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. • utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. substantiv feminin mașină de plantat. (< planta + -tor) Forme diferite ale cuvantului plantator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR2, plantatoare, substantiv neutru Unealtă de lemn sau de fier, de forma unui baston mai subțire la un capăt, cu care se lucrează la plantarea puieților, răsadurilor etc. Apucară și ele plantatoare și rămaseră un timp la răzoare, lucrînd. SADOVEANU, P. M. 257. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR2 plantatoroáre (plantatoróri, plantatoroáre) m. și forme 1) Lucrător specializat în plantarea răsadurilor și a puieților; săditor. 2) Proprietar al unei plantații. /a planta + sufix plantatortor Forme diferite ale cuvantului plantator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme 1. Cel care se ocupă cu plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. Proprietar al unei plantații (2). [conform limba franceza planteur]. Forme diferite ale cuvantului plantator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR1 plantatoroáre n. Unealtă în formă de țăruș cu care se fac gropi pentru sădit (răsadurile, puieții etc.); săditor. /a planta + sufix plantatortor Forme diferite ale cuvantului plantator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PLANTATÓR: PLANTATÓR substantiv neutru Unealtă în formă de hârleț folosită la facerea gropilor în care se introduc puieții. [conform limba franceza planteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLANTATOR: PLANTATOR s. 1. săditor. (învechit) răsăditor. (S-a specializat ca plantator.) 2. (tehnic) săditor. (plantator este o unealtă agricolă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru plantator: *plantatór m. (despre plantez). Proprietaru uneĭ plantațiunĭ în coloniĭ. – Fem. -oare, plural tot oare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plantator: plantator m. 1. cel ce plantează; 2. proprietarul unei plantațiuni în colonii. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plantator: plantatór (persoană) substantiv masculin, plural plantatóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plantator: plantatór (unealtă) substantiv neutru, plural plantatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plantator: plantatór1 (persoană) substantiv masculin, plural plantatóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plantator: plantatór2 (unealtă) substantiv neutru, plural plantatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLANTATOR' PLANTÁTPLANTÁȚIEPLANTAȚIÚNEplantatoárePLANTATÓRPLANTÉplantézplăntícăPLANTIGRÁD |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plantator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plantator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PLANTATÓR2 plantatoroáre plantatoróri, plantatoroáre m. /a planta + sufix plantatortor. PLANTATÓR1 plantatoroáre n. /a planta + sufix plantatortor. S-a specializat ca plantator. Plantatorul este o unealtă agricolă. S-a specializat ca plantator. Plantator este o unealtă agricolă. |
GRAMATICA cuvântului plantator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plantator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plantator poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plantator? Vezi cuvântul plantator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plantator?[ plan-ta-tor ] Se pare că cuvântul plantator are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plantator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Băiat de prăvălie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul plantator are forma: plantatóri
