 | as |
|
| Plecat [ ple-cat ] VEZI SINONIME PENTRU plecat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului plecat în mai multe dicționareDefinițiile pentru plecat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT2, -Ă, plecați, -te, adjectiv 1. Îndreptat în jos, aplecat. Ion umbla cu capul gol în ploaie, cu fruntea plecată, pe gînduri. DUMITRIU, N. 156. Fetele jucau ușurel, fără să zîmbească, cu genele plecate. SADOVEANU, O. I 73. Se întoarse printre spinii șesului, cu capul plecat, retezînd din mers, cu nuiaua, vîrful fraged al ierburilor. C. PETRESCU, S. 38. ♦ Înclinat, îndoit, încovoiat. Sub arțar, plecat moșneagul Șade cu luleaua-n gură. IOSIF, vezi 46. Vino-n codru, la izvorul Care tremură pe prund. Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. EMINESCU, O. I 75. La Focșani între hotară, Este-un bordei cam plecat, De copaci încungiurat. ALECSANDRI, P. P. 156. • (Rar) Salcie plecată = salcie pletoasă, vezi salcie. Singur vîntul colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. 2. Supus, ascultător, umil, respectuos, smerit. Multe rînduri de oameni s-au mai părîndat... domni mari și slugi plecate, frumoși și urîți. RETEGANUL, P. IV 61. Slugi plecate... se-nchin, te lingușesc. ALECSANDRI, T. 414. • (Învechit, în formule de politețe sau de salut, de la inferior la superior) Cu credință nestrămutată rămîi de veci plecat rob, Luca Arbore. DELAVRANCEA, O. II 140. 3. (Învechit) Înclinat (cu voia, cu inima) spre cineva. [Bathori] era firește mai plecat către nobili. BĂLCESCU, O. II 103. Forme diferite ale cuvantului plecat: plecat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECAT adjectiv 1. aplecat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, lăsat, (regional) polignit. (Copac cu crengile plecat.) 2. aplecat, înclinat, lăsat, povîrnit, prăvălit, strîmb, (popular și fam.) hîit, (regional) șoldit, șoldiu, (Banat) șovîi. (O casă plecat.) 3. aplecat, înclinat, oblic, pieziș, povîrnit, (rar) teșos, (regional) ponciș, prăvălat, prăvălatic. (Coasta plecat a dealului.) 4. adus, aplecat, cocîrjat, cocoșat, curbat, gîrbov, girbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, strîmb, strîmbat, sucit. (Bătrîn cu spinarea plecat.) 5. ascultător, bun, cuminte, docil, supus, (livresc) obedient, (învechit) ascultoi. (Copil plecat.) 6. smerit, supus, umil, umilit, (livresc) obsecvios, (învechit) smernic, suplecat. (O atitudine, o privire plecat.) 7. servil, slugarnic, (livresc) obsecvios. (E prea plecat în fața șefilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru plecat: plecát, -ă adjectiv Dus de undeva: cînd am venit noĭ, el era plecat. Înclinat, supus, umilit: aceștĭ oamenĭ îs capete plecate. Prov. Capu plecat sabia nu-l taĭe, pe omu supus nu-l lovește dușmanu. Plecate s, n. plural Aplecate, turburarea stomahuluĭ din cauza mîncăriĭ. Vechĭ. substantiv neutru Inclinațiune, dorință. Forme diferite ale cuvantului plecat: plecat-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT2, -Ă, plecați, -te, adjectiv 1. Îndreptat în jos sau într-o parte; încovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lăsat într-o parte; înclinat, povârnit. 2. Supus, ascultător; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; figurat dus pe gânduri. – vezi pleca. Forme diferite ale cuvantului plecat: plecat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT, -Ă, plecați, -te, adjectiv 1. Îndreptat în jos sau într-o parte; încovoiat, curbat; aplecat. ♦ Lăsat într-o parte; înclinat, povârnit. 2. Supus, ascultător; modest, respectuos. 3. Pornit dintr-un loc; absent; figurat dus pe gânduri. – vezi pleca. Forme diferite ale cuvantului plecat: plecat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT1, -Ă, plecați, -te, adjectiv Pornit dintr-un loc; absent; figurat dus pe gînduri. Nu mi-ai spus nimic, Nicule, de impresiile tale de pe Dunăre. – Ce să-ți spun, dragă?... Elencuța se uită la el, părea plecat. despre ZAMFIRESCU, R. 134. Forme diferite ale cuvantului plecat: plecat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plecat: plecat a. 1. care se pleacă, se încovoaie: capul plecat sabia nu-l taie; 2. inclinat: trunchiul plecat al sălciei pletoase EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT1 substantiv neutru 1. Faptul de a (se) pleca. 2. (popular; la plural ; în forma plecate) Indigestie, greață. – vezi pleca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru plecat: plecát, -ă, plecați, -te adjectiv Cucernic, smerit, umil; evlavios. – Din pleca. Forme diferite ale cuvantului plecat: plecat-ă Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT substantiv verbal plecare, smerenie, supunere, umilință. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plecat: plecat substantiv verbal PLECARE. SMERENIE. SUPUNERE. UMILINȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PLECAT: PLECÁT adjectiv verbal declinabil, flexibil, flexionar. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plecat: plecat adjectiv verbal DECLINABIL. FLEXIBIL. FLEXIONAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plecat: *plecát substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLECAT' PLECÁplecăciósPLECĂCIÚNEPLECÁREPLECÁTPLECÁTEplecățélplecătíPLECĂTOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plecat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plecat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Copac cu crengile plecat. O casă plecat. Coasta plecat a dealului. Bătrîn cu spinarea plecat. Copil plecat. O atitudine, o privire plecat. E prea plecat în fața șefilor. |
GRAMATICA cuvântului plecat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plecat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plecat poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE plecat? Vezi cuvântul plecat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plecat?[ ple-cat ] Se pare că cuvântul plecat are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL plecat Inţelegi mai uşor cuvântul plecat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar Salcie plecată = salcie pletoasă, vezi salcie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plecat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La tot ceasul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
