 | as |
|
| Ploconire [ plo-co-ni-re ] VEZI SINONIME PENTRU ploconire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ploconire în mai multe dicționareDefinițiile pentru ploconire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLOCONIRE: PLOCONÍRE, ploconiri, substantiv feminin Acțiunea de a se ploconi. 1. Închinăciune, plecăciune. 2. Supunere, lingușire, umilire, căciulire; admirație exagerată, adoptare servilă a unui model străin. – Variantă: pocloníre (SEVASTOS, N. 138) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLOCONIRE: PLOCONÍRE, ploconiri, substantiv feminin Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – vezi ploconi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLOCONIRE: PLOCONÍRE, ploconiri, substantiv feminin Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – vezi ploconi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLOCONIRE: PLOCONIRE substantiv înjosire, ploconeală, umilire, (familial) căciulire. (ploconire cuiva în fața...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ploconire: ploconíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ploconírii; plural ploconíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ploconire: ploconíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ploconírii; plural ploconíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PLOCONIRE' PLOCONÁȘPLOCONEÁLĂploconéscPLOCONÍPLOCONÍREPLODplodánplodárnicplodéț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ploconire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ploconire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ploconire cuiva în fața. Ploconire cuiva în fața. |
GRAMATICA cuvântului ploconire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ploconire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ploconire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ploconire? Vezi cuvântul ploconire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ploconire?[ plo-co-ni-re ] Se pare că cuvântul ploconire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ploconire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lingvistică; în sintagma nume de agent?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ploconire are forma: ploconíri
