 | as |
|
| Pocăinţă [ po-că-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU pocăinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pocainta în mai multe dicționareDefinițiile pentru pocainta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POCĂINȚĂ: POCĂÍNȚĂ, pocăințe, substantiv feminin 1. (În practicile creștine) Mărturisirea greșelilor și făgăduința de a se îndrepta, pentru a căpăta iertare, postind și rugîndu-se. Ce ți-i bună pocăința după moarte? CREANGĂ, A. 51. 2. Recunoașterea, de bună voie, a unei greșeli făptuite și hotărîrea de a se îndrepta; părere de rău, căință. Văzînd Petrea pocăința și mai ales dragostea lor cea mare, i-au- iertat. SBIERA, P. 271. Tot gîndeam la început, că de! e tînăr, o să-i treacă mai încolo, o să-și vie la pocăință. Aș, ți-ai găsit! Țîrcădău și om de treabă, CARAGIALE, O. I 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru pocăință: pocăínță, pocăințe substantiv feminin Faptul de a se pocăi; mustrare de conștiință, căință, părere de rău pentru păcatele săvârșite; (învechit) pocăială. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii, alături de cununie, maslu, hirotonie, euharistie, mirungere și botez, care constă în mărturisirea păcatelor la preotul duhovnic; al doilea botez; mărturisire, spovedanie. – Din pocăi + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POCĂINȚĂ: POCĂINȚĂ s. 1. căință, mustrare, regret, remușcare, părere de rău, (rar) penitență, pocăială, (învechit) înfrîngere, pocaianie, (franțuzism învechit) repentir. (Simțea o sinceră pocainta pentru cele făcute.) 2. (termen bisericesc) dezlegare, iertare, (învechit) pocaianie. (pocainta de păcate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POCĂINȚĂ: POCĂÍNȚĂ, pocăințe, substantiv feminin (în practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; prin generalizare regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POCĂINȚĂ: POCĂÍNȚĂ substantiv feminin (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; prin generalizare regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POCĂINȚĂ: POCĂÍNȚĂ pocaintae forme 1) rel. Mărturisire a păcatelor în scopul de a le ispăși; penitență. 2) Regret pentru o greșeală săvârșită. /a se pocăi + sufix pocaintaință Forme diferite ale cuvantului pocainta: pocaintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pocăință: pocăínță forme, plural e (despre a se pocăi). Penitență, regret și îndreptare a unuĭ păcătos. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pocăință: pocăínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat pocăínței; plural pocăínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pocăință: pocăință forme penitență: după căință vine pocăință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pocăință: pocăínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat pocăínței; plural pocăínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POCAINTA' POCPOCĂÍPOCĂIÁLĂPOCAIÁNIEPOCĂÍNȚĂPOCĂÍREPOCĂÍTPOCÁLpocâlteálă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pocăință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pocăință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Simțea o sinceră pocăință pentru cele făcute. Pocăință de păcate. POCĂÍNȚĂ pocăințăe forme 1 rel. /a se pocăi + sufix pocăințăință. Pocăință de păcate. |
GRAMATICA cuvântului pocăință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pocăință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pocăință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pocăinţă? Vezi cuvântul pocăinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pocăinţă?[ po-că-in-ţă ] Se pare că cuvântul pocăinţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pocăință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mamă soacră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pocăință are forma: pocăínțe
