 | as |
|
| Pocire [ po-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU pocire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pocire în mai multe dicționareDefinițiile pentru pocire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POCIRE: POCIRE s. 1. deformare, deformație, desfigurare, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (pocire a feței unei persoane.) 2. deformare, denaturare, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (pocire a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pocire: pocire forme 1. acțiunea de a poci; 2. defect: avem mai multe pociri PANN. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POCIRE: POCÍRE, pociri, substantiv feminin Faptul de a (se) poci. – vezi poci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POCIRE: POCÍRE, pociri, substantiv feminin Faptul de a (se) poci. – vezi poci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pocire: pocíre forme Acțiunea de a poci. Vechĭ. Defect fizic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pocire: pocíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pocírii; plural pocíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pocire: pocíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat pocírii; plural pocíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POCIRE' POCINÓCPOCINÓGpocînzeupocióiPOCÍREpociréipocírlăpocistíPOCÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pocire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pocire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Pocire a feței unei persoane. Pocire a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește. |
GRAMATICA cuvântului pocire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pocire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pocire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pocire? Vezi cuvântul pocire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pocire?[ po-ci-re ] Se pare că cuvântul pocire are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pocire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Botanică; în compusul vălul-miresei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pocire are forma: pocíri
