eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție polar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Polar [ po-lar ]
VEZI SINONIME PENTRU polar PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului polar în mai multe dicționare

Definițiile pentru polar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
POLAR
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLÁR, -Ă, polari, -e, adjectiv

1. Privitor la polii globului pămîntesc, de la poli, caracteristic polilor. [Muntele] straniu și alb, acoperit de zăpezi polare. BOGZA, C. O. 56. Zăpada, care acoperea totul, de priveliștea părea un ținut polar, prinsese coajă și sclipea ca milioane de sfărîmături de sticlă. CAMIL PETRESCU, O. I 211. Ca o banchiză pe un ocean polar, Sînt singură-n tăcerea-ncremenită. CAZIMIR, L. U. 43.
       • Noapte polară = noapte din regiunile de la poli (care ține o jumătate de an). Noaptea polară plutea ca o imensă pînză de beteală în văzduh și ne scălda în lumina ei moale, mătăsoasă. STANCU, U.R.S.S. 160. Cerc polar vezi cerc. Auroră polară vezi auroră. Steaua polară = steaua principală din constelația «carul-mic», care servește la aflarea nordului. Urs polar = urs care trăiește în regiunile înghețate din nord și al cărui corp este acoperit cu blană albă (Ursus maritimus). Climă polară = climă caracterizată prin durata lungă a iernii; soarele poate să nu răsară sau să nu apună timp de 24 ore, temperatura lunii celei mai calde e în jurul lui 0°, iar cea a lunii celei mai reci coboară pînă la -50°.

2. Privitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.

3. Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.

4. (În expresie) Coordonate polare = sistem de coordonate al cărui sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct.
Forme diferite ale cuvantului polar: polar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



POLAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLÁR, -Ă, polari, -e, adjectiv, substantiv feminin

1. Adj. Privitor la cei doi poli1 ai Pământului, de la poli1, caracteristic polilor1; din regiunea sau din zona polilor1.
       • Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlnește în regiunile situate dincolo de cercul polar și care poate dura până la o jumătate de an. Steaua polară = steaua principală din constelația Carului-Mic, situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care servește ca mijloc de orientare și după care se poate stabili direcția nordului. Urs polar = urs alb, vezi urs.

2. Adj. Privitor la polii1 unui magnet sau ai unei pile electrice.
♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.

3. Adj. (matematică; în sintagma) Coordonate polare = coordonate al căror sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct.

4. Adj. (filozofie) Care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate.

5. S. forme Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată.

– Din latina polaris, italiana polare, limba franceza polaire.
Forme diferite ale cuvantului polar: polar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

POLAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLÁR, -Ă, polari, -e, adjectiv, substantiv feminin

1. Adj. Privitor la cei doi poli1 ai Pământului, de la poli1, caracteristic polilor1; din regiunea sau din zona polilor1.
       • Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlnește în regiunile situate dincolo de Cercul Polar și care poate dura până la o jumătate de an. Steaua Polară = steaua principală din constelația Carului-Mic, situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care servește ca mijloc de orientare și după care se poate stabili direcția nordului. Urs polar = urs alb, vezi urs.

2. Adj. Privitor la polii1 unui magnet sau ai unei pile electrice.
♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.

3. Adj. (matematică; în sintagma) Coordonate polare = coordonate al căror sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct.

4. Adj. (filozofie) Care se află într-un raport de polaritate, care prezintă polaritate.

5. S. forme Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica dată.

– Din latina polaris, italiana polare, limba franceza polaire.
Forme diferite ale cuvantului polar: polar-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

POLAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLÁR

I. adjectiv

1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor.
♦ zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc polar = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua Ppolară = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord.

2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
       • referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate.

3. (matematică) coordonate polar e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta.

4. (filozofie) care se află în raport de polaritate (2).

II. substantiv feminin loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică. (< limba franceza polaire, latina polaris, italiana polare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



POLAR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLÁR adjectiv

1. Referitor la poli (2), de la poli.
♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli.

2. Referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice.
♦ Referitor la un corp sau la un mediu care prezintă polaritate.

3. (matematică) Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan.

4. (filozofie) Care se află în raport de polaritate (1), care prezintă polaritate. [conform limba franceza polaire].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

POLAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLÁR polară (polari, polare)

1) Care este caracteristic polilor Pământului; de la poli.
       • Stea polară stea principală din constelatia Ursa Mică, după care se poate determina direcția spre polul nord. Noapte polară vezi NOAPTE. Urs polar vezi URS.

2) Care ține de polii unui (electro)magnet; propriu polilor unui (electro)magnet.

3) figurat Care se caracterizează prin polaritate; cu polaritate. /<lat. polaris, limba franceza polaire
Forme diferite ale cuvantului polar: polară

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

polar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru polar:
*polár, -ă adjectiv (mlat. polaris). geografie de la saŭ de lîngă polĭ: regiunile polare, ghețurile polare, cercu polar. Astr. Steaŭa polară, steaŭa cea maĭ mare și maĭ apropiată de polu nord din caru mic. fizică De la poliĭ unuĭ magnet orĭ uneĭ pile.
Forme diferite ale cuvantului polar: polar-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

POLAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POLAR:
POLAR adjectiv (georgrafic, meteorologie) rece, (învechit) polaric. (Climă, zonă polar.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

polar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polar:
polár adjectiv masculin, plural polári; forme singular poláră, plural poláre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

polar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polar:
polár adjectiv masculin, plural polári; forme poláră, plural poláre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

polar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru polar:
polar a. învecinat cu polii: stea polară.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'POLAR'
POLAKIPOLAKIURÍEpolánPOLANYIPOLÁRPOLÁRĂPOLÁRICPOLARIMÉTRICPOLARIMETRÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL polar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului polar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
POLÁR polară polari, polare 1 Care este caracteristic polilor Pământului; de la poli.
       • Stea polară stea principală din constelatia Ursa Mică, după care se poate determina direcția spre polul nord.
Noapte polară vezi NOAPTE.
Urs polar vezi URS.
Climă, zonă polar.
Climă, zonă polar.

GRAMATICA cuvântului polar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului polar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul polar poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul polar sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE polar?
Vezi cuvântul polar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul polar?
[ po-lar ]
Se pare că cuvântul polar are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL polar
Inţelegi mai uşor cuvântul polar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Noapte polară = noapte din regiunile de la poli care ține o jumătate de an
Steaua polară = steaua principală din constelația «carul-mic», care servește la aflarea nordului
Urs polar = urs care trăiește în regiunile înghețate din nord și al cărui corp este acoperit cu blană albă Ursus maritimus
Climă polară = climă caracterizată prin durata lungă a iernii; soarele poate să nu răsară sau să nu apună timp de 24 ore, temperatura lunii celei mai calde e în jurul lui 0°, iar cea a lunii celei mai reci coboară pînă la -50°
În expresie Coordonate polare = sistem de coordonate al cărui sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct
Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlnește în regiunile situate dincolo de cercul polar și care poate dura până la o jumătate de an
Steaua polară = steaua principală din constelația Carului-Mic, situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care servește ca mijloc de orientare și după care se poate stabili direcția nordului
Urs polar = urs alb, vezi urs
Matematică; în sintagma Coordonate polare = coordonate al căror sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct
Noapte polară = noapte de iarnă care se întâlnește în regiunile situate dincolo de Cercul Polar și care poate dura până la o jumătate de an
Steaua Polară = steaua principală din constelația Carului-Mic, situată pe prelungirea boreală a axei Pământului, care servește ca mijloc de orientare și după care se poate stabili direcția nordului
Urs polar = urs alb, vezi urs
Matematică; în sintagma Coordonate polare = coordonate al căror sistem de referință este alcătuit dintr-un punct și o semiaxă care pornește din acel punct
♦ zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc polar = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua Ppolară = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord
Matematică coordonate polar e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct pol și o semiaxă cu originea în acesta
♦ Zonă polară = zonă cuprinsă între latitudinile de 75° și poli
Matematică Coordonate polare = numere reale care determină poziția unui punct în plan



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL polar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A scoate cuiva peri albi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii
prețuri impuse de lege printr-un etalon monetar
a necăji mereu pe cineva, a agasa pe cineva până la exasperare
calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate; hi-fi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?