 | as |
|
| Polaritate [ po-la-ri-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU polaritate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului polaritate în mai multe dicționareDefinițiile pentru polaritate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POLARITATE: POLARITÁTE substantiv feminin 1. proprietate a unui corp, a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. 2. (filozofie) formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc. • puncte care definesc relația dintre doi termeni de opoziție, dar care se presupun reciproc. 3. (biologie) calitate a unui organism de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcții diferite. (< limba franceza polarité) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POLARITATE: POLARITÁTE substantiv feminin 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeași natură, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite. 3. (filozofie) Specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din limba franceza polarité. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POLARITATE: POLARITÁTE substantiv feminin 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici de aceeași natură, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei părți din el de a forma două puncte de creștere cu proprietăți diferite. 3. (filozofie) Specie a contradicției constând în relația dintre doi termeni care prezintă cel mai mare grad de opoziție posibil și totodată se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din limba franceza polarité. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLARITATE: POLARITÁTE substantiv feminin 1. Proprietate a unui corp sau a unei părți dintr-un corp de a avea în două puncte ale sale sarcini electrice sau magnetice de nume diferite. ♦ (filozofie) Formă a contradicției în care laturile contrare se exclud și totodată se condiționează reciproc. 2. (biologie) Calitate a unui organism vegetal sau animal de a prezenta două extremități cu înfățișare și funcțiuni diferite. [conform limba franceza polarité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POLARITATE: POLARITÁTE substantiv feminin 1. Proprietate a unui corp sau a unei părți dintr-un corp de a avea, în două puncte ale sale, sarcini electrice sau magnetice de nume diferit. Polaritate electrică. Polaritate magnetică. 2. Proprietate a unui organism vegetal (sau a unei părți din el) de a forma semințe, lujeri, frunze la una dintre părțile sale, sau de a avea o bază și vîrf cu proprietăți deosebite. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru POLARITATE: POLARITÁTE forme 1) Caracter polar. 2) Proprietate a unui corp de a avea poli opuși. polaritate magnetică. 3) filoz. Relație între contrariile care se exclud și totodată se condiționează. /<fr. polarité Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru polaritate: polaritate forme fizică proprietatea acului magnetizat de a se dirija către un punct fix al orizontului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru polaritate: * polaritáte forme (despre polar). fizică Proprietatea aculuĭ magnetic de a se îndrepta spre polĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polaritate: polaritáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat polarității Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru polaritate: polaritáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat polaritắții Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POLARITATE' POLARISCÓPpolarisíPOLARISÍREpolărítPOLARITÁTEPOLARIZÁPOLARIZÁBILPOLARIZABILITÁTEPOLARIZÁNT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL polaritate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului polaritate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Polaritate magnetică. |
GRAMATICA cuvântului polaritate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului polaritate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul polaritate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE polaritate? Vezi cuvântul polaritate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul polaritate?[ po-la-ri-ta-te ] Se pare că cuvântul polaritate are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A mânca pâine degeaba?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
