eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție polemizare


PLURALGRAMATICĂSILABE
Polemizare [ po-le-mi-za-re ]
VEZI SINONIME PENTRU polemizare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului polemizare în mai multe dicționare

Definițiile pentru polemizare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POLEMIZARE:
POLEMIZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a polemiza. [< polemiza].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

polemizare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru polemizare:
polemizáre substantiv feminin, plural polemizări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'POLEMIZARE'
POLEMÍSMPOLEMÍSTpolemístăPOLEMIZÁpolemizárepolemizézPOLEMOLÓGpolemológăPOLEMOLÓGIC

GRAMATICA cuvântului polemizare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului polemizare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul polemizare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul polemizare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul polemizare are forma: polemizări
VEZI PLURALUL pentru polemizare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE polemizare?
Vezi cuvântul polemizare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul polemizare?
[ po-le-mi-za-re ]
Se pare că cuvântul polemizare are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Banca acuzaților?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute
substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix colectiv, -ă – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral colectiv, -ă
locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzați
a se înfuria, a se supăra
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app