 | as |
|
| Posedare [ po-se-da-re ] VEZI SINONIME PENTRU posedare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului posedare în mai multe dicționareDefinițiile pentru posedare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSEDARE: POSEDÁRE, posedări, substantiv feminin Faptul de a poseda un bun (material sau moral); stăpînire. ♦ Cunoaștere (temeinică). Posedarea unei limbi străine. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POSEDARE: POSEDARE s. 1. deținere, posesiune, stăpînire. (posedare unui bun material.) 2. cunoaștere, stăpînire. (posedare mai multor limbi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POSEDARE: POSEDÁRE substantiv feminin Faptul de a poseda; posesiune. ♦ Cunoaștere temeinică. [< poseda]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSEDARE: POSEDÁRE, posedări, substantiv feminin (Rar) Faptul de a poseda; stăpânire. – vezi poseda. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSEDARE: POSEDÁRE, posedări, substantiv feminin Faptul de a poseda; stăpânire. – vezi poseda. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru posedare: posedáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat posedării; plural posedări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru posedare: posedáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat posedắrii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'POSEDARE' POSECLÍTposédPOSEDÁPOSEDÁNTPOSEDÁREPOSEDÁTPoseidonPOSENPOSÉSIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL posedare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului posedare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Posedare unui bun material. Posedare mai multor limbi. Posedare unui bun material. |
GRAMATICA cuvântului posedare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului posedare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul posedare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE posedare? Vezi cuvântul posedare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul posedare?[ po-se-da-re ] Se pare că cuvântul posedare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL posedare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi de cealaltă parte a baricadei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul posedare are forma: posedări
