 | as |
|
| Poştă [ poş-tă ] VEZI SINONIME PENTRU poştă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului posta în mai multe dicționareDefinițiile pentru posta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a posta (forma la infinitiv) A posta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ, poște, substantiv feminin I. 1. Instituție publică care efectuează transportul și distribuirea scrisorilor, telegramelor, mandatelor poștale și coletelor; (concretizat) localul în care se află această instituție. O să-i cumpăr o pereche de ghete și o să i le trimitem cu poșta. STANCU, despre 175. Din sus, dinspre poștă, s-auzi deodată un pas greoi, cadențat. Petrache Hulubi, factorul, pornise la împărțirea corespondenței în oraș. BART, E. 20. 2. (Cu sens colectiv) Corespondență expediată, primită sau distribuită în aceeași zi. Probabil că [autobusul] nu avea de ce să oprească. N-or fi fost călători. N-o fi avut poștă. SEBASTIAN T. 24. Prin urmare d-abia cu poșta viitoare, la 26, ți-o voi trimite. BĂLCESCU, la GHICA, A. 507. Cu prima poștă (cu poșta viitoare sau următoare) – cu prima corespondență care urmează să plece. (în forma învechită postă) Surorilor și lui Alecu voi răspunde cu posta viitoare. KOGĂLNICEANU, S. 223. Vagon de poștă = vagon de cale ferată cu care se transportă corespondența. Oamenii de la vagonul de poștă... scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, N. 98. Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la corespondența trimisă de cititori. • figurat (Rar) Poșta satului = poreclă dată unei persoane care răspîndește vorbe, bîrfeli, face intrigi. • Expresia: A duce (a purta sau a umbla cu) poșta = a purta vorbe mincinoase, a face intrigi. O cam bănuiau... că umblă cu poșta de la o casă la alta. SADOVEANU, la TDRG. 3. Curier poștal, poștaș.Echipă de muncitori pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. Poștele se întocmeau cu mare greutate, alegîndu-se pe grupe: hamalii, lopătații, stivatorii, ipistații. BART, E. 289. 4. Serviciu de transport pentru călători și corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate. Aicea la noi, măria-ta, nu-i ca-n țara acestui avă franțuz: să ai pe drum împărătesc piatră bătută cu ciocanul și poștă rînduită, și toate ca-n palmă. SADOVEANU, Z. C. 40. Era și poștă organizată de la București pe la Curtea de Argeș și către Rîmnic. CAMIL PETRESCU, O. I 327. Poștele în Moldova sînt în stare mai puțin proastă ca în Valahia. Cu toate acestea, două poște aproape de Iași le găsirăm înapoiate cu totul. BOLINTINEANU, O. 275. ♦ Vehicul folosit de către acest serviciu. Călătoreau într-o caleașcă cu cai de poștă. CAMIL PETRESCU, O. II 18. Poșta pleacă în toate zilele în ținutul Austrii, și iar în toate zilele alta vine. GOLESCU, Î. 109. Trăsura poștei sau trăsură (ori căruță) de poștă = vehicul pentru transportul în comun, folosit de serviciul descris mai sus; poștalion, diligență. Nu-i da mîna să vie cu trăsura poștei, căci avea totdeauna cîte ceva de adus și dacă luai pe seama ta caii, ca să te ducă cu poștalionul tău încărcat, costa scump. CAMIL PETRESCU, O. I 327. (În forma postă) Se sui într-o căruță de postă și, ajungînd la Iași, trase la cel mai bun birt unde nămi cele mai frumoase odăi. NEGRUZZI, S. I 84. Cal de poștă = cal utilizat la căruțele de poștă. Of! mări, frate, De ai păcate, Cu cai de poștă să te pornești. ALECSANDRI, T. I 114. • Expresia: A fi (sau a ajunge) cal de poștă vezi cal. ♦ Loc de popas, stație, han pe parcursul unui drum, unde călătorii găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb. Ceilalți au mas la poșta de la Oncești. La TDRG. S-aduci verb reflexiv:o patru surugii de la poștă șt să le poruncești ca să ureze... cu harapnicele pe spinarea lui. ALECSANDRI, T. 12. 5. (În trecut) Distanță între două stații de schimb al cailor, avînd aproximativ 20 de km; (astăzi) distanță nedeterminată (de obicei mare). De la Rîureni pînă la gura Luncavățului e o poștă. GALACTION, O. I 264. Caii călcau pînă la două poște pe zi. CAMIL PETRESCU, O. I 543. O cale scurtă, de 2 poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șese poște lungi și obositoare, de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 117. • Expresia: (Cale) de-o poștă = (de) la o distanță (relativ) mare. În fundul grajdului era o gloabă de cal roșu, dar numai pielea pe oase de gras; de-o poștă-i vedeai coastele. RETEGANUL, P. IU 54. Un gelos amiroase amorez ații... de-o poștă de departe. ALECSANDRI, O. P. 25. II. (De obicei la plural ) Bucăți de hîrtie unse cu grăsime, care se lipesc pe talpa unui om adormit și se aprind pentru a-l speria și a stîrni hazul celorlalți. Pîndim cînd erau ceilalți duși de-acasă și ne apucăm de făcut poște, ca s-avem pe mai multă verb reflexiv:eme. CREANGĂ, A. 101. – Variante: (I, învechit) póstă, (regional) póștie, poștii (DELAVRANCEA, S. 11, CARAGIALE, O. I 173), substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ1, poște, substantiv feminin I. 1. Instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poștale și a coletelor; local în care se află această instituție. • locuțiune adjectiv De poștă = poștal. 2. Corespondența primită, expediată sau distribuită în aceeași zi sau într-o perioadă dată. • Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. • Expresia: Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (familial) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligența, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc de popas, han așezat pe parcursul unui drum, unde călătorii care foloseau poșta1 (3) găseau vehicule de transport în comun sau cai de schimb. • Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport. • Expresia: A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; prin generalizare (familial) distanță (mare) nedeterminată. • Expresia: (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (popular) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-l speria. • Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Variante: (învechit) póstă, (regional) póștie substantiv feminin] – Din limba rusă počtă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POȘTĂ: POȘTĂ1, poște, substantiv feminin I. 1. Instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor etc.; local în care se află această instituție. • locuțiune adjectiv De poștă = poștal. 2. Transport de corespondență; corespondență. • Poșta redacției = rubrică într-un periodic, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor. • Expresia: Cu prima poștă sau cu poșta viitoare (sau următoare) = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece. (familial) A duce (sau a purta, a umbla cu) poșta = a colporta știri, zvonuri etc.; a bârfi. ♦ Factor poștal. 3. Serviciu de transport pentru călători (și corespondență), cu diligență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; vehicul folosit de acest serviciu; diligență, poștalion. ♦ Loc special amenajat pe parcursul unui drum, unde se găseau vehicule de transport în comun și cai de schimb. • Cal de poștă = cal folosit doar la transportul cu poștalionul sau călare. • Expresia: A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga mult. 4. Unitate de măsură a distanțelor folosită în trecut, egală cu aproximativ 20 km; prin generalizare (familial) distanță (mare) nedeterminată. • Expresia: (Cale) de-o poștă = distanță (relativ) mare. II. (popular) Bucată de hârtie unsă cu grăsime, care se lipește de talpa unui om adormit și care apoi se aprinde pentru a-1 speria. Poșta merge = numele unui joc de copii. III. Echipă de hamali pentru încărcarea vapoarelor acostate la chei. [Variante: (învechit) póstă, (regional) póștie substantiv feminin] – Din limba rusă počta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ postae forme 1) Instituție care se ocupă cu transportarea și distribuirea corespondenței, mandatelor, telegramelor, coletelor și presei periodice. • postaa redacției rubrică într-o publicație periodică în care se dau publicității scrisorile cititorilor și răspunsurile la întrebările lor. De posta poștal. 2) Clădire unde se află această instituție. 3) Totalitate a corespondenței și a publicațiilor periodice primite, expediate sau distribuite într-o perioadă de timp. • A duce (sau a purta, a umbla cu) postaa a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi postaa satului a se ocupa cu bârfeli. 4) învechit Serviciu de transport pentru călători (și corespondență) pe distanțe mari, cu diligență, folosit înainte de apariția căii ferate. 5) vezi POȘTALION I. • Cal de posta cal de schimb la o diligență. A ajunge (sau a fi) cal de posta a fi trimis cu diferite treburi în toate părțile. 6) Loc special amenajat unde făceau popas drumeții care călătoreau cu poștalionul. 7) Distanță dintre două popasuri ale poștalionului egală cu aproximativ 22 km (folosită și ca unitate de măsură a lungimii). • Cale de-o posta la o distanță destul de mare. [G.-D. poștei] /<rus. poțta, limba franceza poste Forme diferite ale cuvantului posta: postae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSTA: POSTÁ, postez, verb I. tranzitiv A pune pe cineva să stea într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi ceva. Patru soldați cu armele-ncărcate fură postați la ferestruia ușii din față, cu ordin serios de a trage în oricine se va mișca. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Comisarul postează pe sergenți, pitulați în dosul cocioabei. CARAGIALE, O. I 341. • reflexiv Desigur a aflat că am fost plecată și încă nu știe că am revenit. Cînd va ști, se va posta iarăși. C. PETRESCU, Î. II 229. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POȘTĂ: POȘTĂ s. 1. corespondență. (posta ne vine aproape zilnic.) 2. factor, poștar, poștaș, (rar) curier, (regional) poștalăș, poștalău, (prin Moldova) plicar, (învechit) împărțitor. (A venit posta cu o recomandată.) 3. diligență, poștalion, (învechit) menzil, olac. (posta transporta călători si corespondență.) 4. (învechit) conac. (A mers cale de-o posta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru poștă: poștă, poște substantiv feminin 1. practică sexuală prin care mai mulți bărbați posedă simultan sau pe rând o femeie. 2. fumarea unei țigări în comun de către doi sau mai mulți fumători. 3. farsă care constă în a introduce chibrituri aprinse între degetele de la picioarele unei persoane adormite. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ substantiv feminin instituție publică care asigură transportul și distribuirea corespondenței, a coletelor, a banilor etc.; clădirea în care funcționează. (< germana Post, limba franceza poste) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru poștă: póștă1, póște, substantiv feminin (regional) 1. scândură groasă. 2. rama de lemn a ușii. 3. buștean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSTA: POSTÁ, postez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa într-un anumit loc, cu scopul de a supraveghea, de a urmări, de a păzi. – Din limba franceza poster. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSTA: POSTÁ, postez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) așeza, a (se) instala, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea, a urmări, a păzi. – Din limba franceza poster. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru poștă: póștă2, póște, substantiv feminin (regional) persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POSTA: POSTA verb 1. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa. (S-a posta în fața ușii.) 2. a se proțăpi. (Se posta înaintea lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ s. 1. vezi corespondență. 2. vezi poștaș. 3. vezi diligență. 4. (învechit) conac. (A mers cale de-o poștă.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru POSTA: POSTÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) așeza, a (se) plasa undeva pentru a supraveghea sau a păzi. [< limba franceza poster]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru POSTA: POSTÁ verb trecut, reflexiv a (se) așeza, a (se) plasa spre a supraveghea, a păzi. (< limba franceza poster) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PÓSTĂ: PÓSTĂ substantiv feminin (arhitectură) ornament sculptat dintr-un lanț de spirale. (< limba franceza postes) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru posta: postá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu postéz, persoana a treia singular: el / ea și plural posteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ substantiv (regional) poș. (Tipul de alică numit posta.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POȘTĂ: POȘTĂ substantiv (regional) poș. (Tipul de alică numit posta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poștă: póștă substantiv feminin, genitiv dativ articulat póștei; plural póște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poștă: póștă substantiv feminin, genitiv dativ articulat póștei; plural póște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ substantiv verbal curier, mesager, ștafetă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poștă: poștă substantiv verbal CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru posta: postá (a posta) verb, indicativ prezent 3 posteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru poștă: póștă, substantiv feminin – vezi foștă. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ2 substantiv feminin vezi póștie1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓȘTĂ: PÓȘTĂ2 substantiv feminin vezi poștie1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PÓSTĂ: PÓSTĂ substantiv feminin vezi poștă1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PÓSTĂ: PÓSTĂ substantiv feminin vezi poștă1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PÓSTĂ: PÓSTĂ substantiv feminin vezi poștă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'POSTA' POST-PÁRTUMpost-post-scríptumPOST-RESTÁNTPOST-SCRÍPTUMPOSTÁPOSTABDOMÉNPOSTACȚIÚNEPOSTACÚTPOSTADOLESCÉNȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PÓSTĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului postă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÓȘTĂ pÓstĂe forme 1 Instituție care se ocupă cu transportarea și distribuirea corespondenței, mandatelor, telegramelor, coletelor și presei periodice. • pÓstĂa redacției rubrică într-o publicație periodică în care se dau publicității scrisorile cititorilor și răspunsurile la întrebările lor. De pÓstĂ poștal. • A duce sau a purta, a umbla cu pÓstĂa a purta, a duce zvonuri, făcând intrigi. A fi pÓstĂa satului a se ocupa cu bârfeli. • Cal de pÓstĂ cal de schimb la o diligență. A ajunge sau a fi cal de pÓstĂ a fi trimis cu diferite treburi în toate părțile. • Cale de-o pÓstĂ la o distanță destul de mare. PÓstĂ ne vine aproape zilnic. A venit pÓstĂ cu o recomandată. PÓstĂ transporta călători si corespondență. A mers cale de-o pÓstĂ. S-a pÓstĂ în fața ușii. Se pÓstĂ înaintea lui. S-a pÓstĂ în fața ușii. Se pÓstĂ înaintea lui. Tipul de alică numit pÓstĂ. Tipul de alică numit pÓstĂ. Postá a pÓstĂ verb, indicativ prezent 3 posteáză. |
GRAMATICA cuvântului PÓSTĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului postă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PÓSTĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE poştă? Vezi cuvântul poştă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poştă?[ poş-tă ] Se pare că cuvântul poştă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PÓSTĂ Inţelegi mai uşor cuvântul postă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVagon de poștă = vagon de cale ferată cu care se transportă corespondența Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la corespondența trimisă de cititori figurat Rar Poșta satului = poreclă dată unei persoane care răspîndește vorbe, bîrfeli, face intrigi A duce a purta sau a umbla cu poșta = a purta vorbe mincinoase, a face intrigi Trăsura poștei sau trăsură ori căruță de poștă = vehicul pentru transportul în comun, folosit de serviciul descris mai sus; poștalion, diligență Cal de poștă = cal utilizat la căruțele de poștă Cale de-o poștă = de la o distanță relativ mare locuțiune adjectiv De poștă = poștal Poșta redacției = rubrică într-o revistă sau într-un ziar, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor Cu prima poștă sau cu poșta viitoare sau următoare = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece Familial A duce sau a purta, a umbla cu poșta = a colporta știri, aprecieri, păreri, zvonuri de la o persoană la altă, a umbla cu vorbe, a face intrigi Cal de poștă = cal destinat exclusiv serviciului de transport A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga de colo până colo Cale de-o poștă = distanță relativ mare Poșta merge = numele unui joc de copii locuțiune adjectiv De poștă = poștal Poșta redacției = rubrică într-un periodic, în care se publică răspunsuri la scrisorile și la întrebările cititorilor Cu prima poștă sau cu poșta viitoare sau următoare = cu prima corespondență care urmează să vină sau să plece Familial A duce sau a purta, a umbla cu poșta = a colporta știri, zvonuri etc Cal de poștă = cal folosit doar la transportul cu poștalionul sau călare A fi sau a ajunge cal de poștă = a fi foarte solicitat, a alerga mult Cale de-o poștă = distanță relativ mare Poșta merge = numele unui joc de copii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PÓSTĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Casă de ajutor reciproc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul posta se conjugă: ei ele posteáză
