 | as |
|
| Prădăciune [ pră-dă-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU prădăciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pradaciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru pradaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRĂDĂCIUNE: PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, substantiv feminin Jefuire, prădare, furt. Tabăra părea ațițată după lupte, prădăciuni și petreceri. SADOVEANU, O. I 165. Se adună însă mai mulți pentru prădăciune. REBREANU, R. I 85. ♦ Stoarcere de bani prin exploatare sau înșelăciune. Se gîndiseră flăcăii c-are să-i fure grecul, dar la așa prădăciune mîrșavă nu se așteptaseră. CONTEMPORANUL, VII 106. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRĂDĂCIUNE: PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, substantiv feminin (învechit și popular) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + sufix -ăciune. conform latina praedatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRĂDĂCIUNE: PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, substantiv feminin (popular) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + sufix -ăciune. conform latina praedatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRĂDĂCIUNE: PRĂDĂCIUNE substantiv jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, (livresc) rapt, (învechit) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe pradaciune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prădăciune: prădăciúne (învechit, popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat prădăciúnii; plural prădăciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prădăciune: prădăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat prădăciúnii; plural prădăciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prădăciune: prădăciune forme jaf însoțit de stricăciuni. [latina PRAEDATIONEM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRADACIUNE' practisíPRACTISÍTPrăculeștiPRÁDĂPRĂDĂCIÚNEprădădéscprădăláșprădălăuprădălí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRĂDĂCIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prădăciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Porniți pe prĂdĂciune. |
GRAMATICA cuvântului PRĂDĂCIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prădăciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRĂDĂCIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prădăciune? Vezi cuvântul prădăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prădăciune?[ pră-dă-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul prădăciune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRĂDĂCIUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A arunca peste bord?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul prădăciune are forma: prădăciúni
