eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție prag


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Prag [ prag ]
VEZI SINONIME PENTRU prag PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului prag în mai multe dicționare

Definițiile pentru prag din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PRAG
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRAG:
PRAG, praguri, substantiv neutru

1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau piesă de lemn, de piatră etc. așezată la intrare, de obicei mai ridicată decît suprafața de la intrare. Pe sub pragul ușii o șuviță neagră de apă, ca un șarpe, a vîrît capul. C. PETRESCU, S. 57. Iar apoi pe prag, Pe cel prag afară, în amurg de seară, Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142.
♦ Partea de jos a unei porți. Pe cărare-n bolți de frunze Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale... Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime. EMINESCU, O. I 55.
♦ (Determinat prin «de sus») Partea de sus, orizontală, a tocului ușii, care leagă cele două părți laterale. Ieși plecîndu-se adînc să nu se lovească cu capul de pragul de sus. REBREANU, R. I 199.
       • Expresia: A se lovi (sau a se izbi) cu capul de pragul de sus = a trage învățătură dintr-o pățanie, a cîștiga experiență. Își zicea că... băiatul se va cuminți cînd se va izbi el însuși cu capul de pragul de SUS. REBREANU, R. I 50.

2. (De obicei precedat de prepoziții) Ușă, poartă; prin extensie casă, locuință. Din prag privește bătrînica Cum se tot duce mărunțel. DEȘLIU, M. 17. Fetele și nevestele din sate, pe la praguri, pe la porți, privind la noi... poate-și ziceau: frumos cal, cutezător voinic! GALACTION, O. I 78. I-a ars și casa; i-a trăsnit Deodată patru boi. Trăia la praguri și-n nevoi Că-n urm-a-nebunit. COȘBUC, P. I 229.
       • Expresia: (În legătură cu verbe de mișcare) Din prag în prag = din casă în casă. Vestea alergase ca focul din, prag în prag. SADOVEANU, O. VII 79. A călca (sau a trece) pragul casei (sau pragul cuiva) = a) a veni în casa cuiva, a vizita pe cineva. Și dac-a fost pețită des, E lucru tare cu-nțeles, Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. I-a poruncit să nu-i mai calce pragul, că-i rupe picioarele. CARAGIALE, O. III 34; b) a ieși din casă. Și tu, bade,

– așa-i gîndit, Că dacă mi-i părăsi, Eu altul n-oi mai găsi... Dar nici pragul n-am călcat Și altul mi-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 234. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva, a se împotrivi, a se opune. S-a găsit una cu ochii verzi și cu sprîncenele îmbinate, care s-a pus prag și nu-l lasă să treacă. SADOVEANU, B. 50. A pune piciorul în prag = a lua o atitudine hotărîtă, opunîndu-se cu dîrzenie la ceva sau somînd pe cineva să facă ceva. Alt bărbat, în locul lui, și-ar fi pierdut răbdarea și ori îi punea picioru-n prag, s-o potolească, ori o trimitea înapoi la babacă-său. CARAGIALE, O. III 33. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a colinda. 4 Porțiune de teren din față ușii. Noaptea strălucitoare de iulie se boltea solemnă și încremenită deasupra satului. Dormeau adînc și cîinii făcuți covrig în pragurile caselor. vezi limba română mai 1953, 119.
♦ (Rar) Temelie. înainte verb reflexiv:eme, în așa loc ș-așezau pragul căminului cei cari, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. DELAVRANCEA, S. 164.

3. figurat Loc de intrare sau de ieșire; început sau sfîrșit. Crăpau mugurii liliecilor și mirosea în aerul mahalalei a rod. Se trecea, de fapt, pragul iernii, către tinerețea unei primăveri adevărate. SAHIA, N. 111. Numai dragostea cea vie, Zi și noapte tot învie Pe aripi de bucurie; Și s-alintă-așa cu drag Pe al tinereții prag. BELDICEANU, P. 84. Moldova este pragul întîiului meu pasiv ALECSANDRI, P. A. 138.
       • locuțiune prepoziție În pragul... = la începutul..., în fața..., în apropierea..., în momentul cînd urmează să înceapă ceva. în pragul zilelor de mult Parcă te văd pe tine, tată. GOGA, P. 20. După atîta verb reflexiv:eme scursă ne întîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii. BART, S. M.

12. Natura surîdea, în pragul primăverii, cam tristă. despre ZAMFIRESCU, R. 91.

4. Ridicătură a fundului albiei unei ape curgătoare, sau banc de depuneri format din materialele transportate de apă. Pîrîul Șerpilor se rostogolește clocotind din întunecimi de pădure și saltă peste un prag, în cascadă. SADOVEANU, O. A. II 198. Sunînd din unde, se aruncă pîrîul pe praguri de stînci. VLAHUȚĂ, O. A. 414.
       • Prag de fund = baraj mic făcut în albia unui rîu sau a unui torent, pentru, a împiedica săparea albiei de către ape; obstacol la gura unei ape pentru a opri intrarea aluviunilor.

5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafață unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta.
♦ Discontinuitate care apare în relief pe suprafața plană sau cilindrică a unui organ de mașină sau a unui ghidaj de alunecare datorită uzurii prin frecare.

6. (fizică) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi de stare, deasupra sau dedesubtul căreia nu se mai poate petrece un anumit fenomen; limită.
♦ (medicină) Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant, capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase.

7. Bucățică de lemn de abanos sau de os de elefant, care se fixează perpendicular pe capătul superior al punții instrumentelor muzicale și pe care se sprijină coardele pentru a nu se atinge de această punte.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PRAG
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRAG:
PRAG, praguri, substantiv neutru

1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire.
       • Expresia: A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva.
♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice.
♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii.
       • Expresia: A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe.
♦ figurat Treaptă socială, rang.

2. Ușă, poartă; prin extensie casă, locuință; cămin, familie.
       • Expresia: Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda.
♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă.
♦ (Rar) Temelie.

3. figurat Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii.

4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format de materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin.
♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut.
♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă.

5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta.
♦ prin generalizare Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese.

6. (fizică) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece.
♦ (medicină) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic.
       • Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = mărime minimă a unui excitant, necesara pentru a provoca o senzație abia perceptibilă.

7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele.

– Din limba slavă (veche) pragŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRAG
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRAG:
PRAG, praguri, substantiv neutru

1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire.
       • Expresia: A călca (sau a trece, a păși) pragul (casei) = a) a ieși din casă; b) a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva. A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva. A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva.
♦ Mică ridicătură special amenajată pe terenul de sport, pentru a marca limita de la care se efectuează săriturile atletice.
♦ Partea de sus, orizontală, a tocului ușii.
       • Expresia: A da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe.
       • figurat Treaptă socială, rang.

2. Ușă, poartă; prin extensie casă, locuință; cămin, familie.
       • Expresia: Din prag în prag = din casă în casă. A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda.
♦ Porțiune de teren din fața ușii de la ieșirea dintr-o casă.
♦ (Rar) Temelie.

3. figurat Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. În pragul verii.

4. Ridicătură naturală a fundului albiei unei ape curgătoare; banc de depuneri format din materialele transportate de apă; treaptă mai înaltă pe fundul unui bazin oceanic sau marin.
♦ Ridicătură de teren în formă de prag (1); treaptă de stâncă greu de trecut.
♦ Perete de piatră, stâncă peste care trece o apă, formând o cascadă.

5. Proeminență în formă de treaptă pe suprafața unei piese de lemn, care intră într-o scobitură făcută în altă piesă îmbinată cu aceasta, pentru a împiedica deplasarea celor două piese una față de alta.
♦ prin generalizare Proeminență în formă de treaptă executată sau formată (în urma uzurii) pe suprafața unei piese.

6. (fizică) Valoarea maximă sau minimă a unei mărimi caracteristice unui fenomen dat, deasupra sau dedesubtul căreia fenomenul nu se mai poate petrece.
♦ (medicină) Valoare minimă a unui factor necesară pentru a determina apariția unui fenomen fiziologic sau patologic.
       • Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase. Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa.

7. Bucățică de lemn (de abanos) sau de os de elefant care se fizeaxă perpendicular pe capătul superior al corpului unor instrumente muzicale și pe care se sprijină coardele.

– Din limba slavă (veche) pragŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRAG
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRAG:
PRAG praguri n.

1) Parte componentă orizontală a unui toc de ușă care unește capetele ușorilor.
       • A călca (sau a trece, a păși) pragul casei a face o vizită cuiva; a intra în casa cuiva. A pune piciorul în prag vezi PICIOR. A bate pragurile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apelând la diferite instanțe. Din prag în prag din casă în casă.

2) Locul din fața ușii.

3) figurat Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situații etc.). În pragul primăverii.

4) Ridicătură naturală pe fundul albiei unei ape curgătoare, care face imposibilă navigația; treaptă înaltă de stâncă, peste care curge o apă.

5) figurat Valoare maximă sau minimă a unei mărimi.

6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesă constând dintr-o bucățică de lemn cu crestături, care se fixează sub coarde pentru ca acestea să nu se atingă de corpul rezonator al instrumentului.

7) fam. Partea de jos a pântecelui. /<sl. pragu
Forme diferite ale cuvantului prag: praguri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



prag
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prag:
prag (práguri), substantiv neutru –

1. Partea de jos, orizontală a tocului ușii. –

2. Consolă, treaptă. –

3. (învechit) Stîlp de pod. –

4. Banc, grind. –

5. Șuvoi adînc, cădere de apă. –

6. Cordar. –

7. Pubis.

– Mr., megl. prag. limba slavă (veche) pragŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 385; Conev 80); conform limba bulgară prag, albaneză prak. Pentru sensul 5, conform Bărbulescu, Arhiva, XXIX, 123.

– derivat prăgar, substantiv masculin (Olt., prag de sus sau de jos, grindă pe temelia unei case).
Forme diferite ale cuvantului prag: práguri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PRAG
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRAG:
PRAG s.

1. poartă, ușă, (Dobr.) tocat. (A ieșit în prag.)

2. (muzică) prăguș. (prag la un instrument cu coarde.)

3. (georgrafic) banc. (prag al unei ape curgătoare.)

4. apropiere, preajmă. (În pragul noului an.)

5. (fiziologie) limită. (prag de excitabilitate.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prag
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prag:
prag n.

1. bucată de lemn sau de piatră în josul și de-a curmezișul ușei;

2. figurat la început: la pragul vieții, la pragul secolului. [slava PRAGŬ].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRAG
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRAG:
PRAG substantiv verbal bazin, pelvis, soclu.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prag
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prag:
prag substantiv verbal BAZIN. PELVIS. SOCLU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prag
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prag:
prag substantiv neutru, plural práguri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prag
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prag:
prag substantiv neutru, plural práguri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PRAG'
PRĂFURÉLPRĂFURÍUPRĂFURÓSPRĂFUȘÓRPRAGPragaPRĂGÁRprăgáșPRĂGĂSTÉNIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prag
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prag dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PRAG praguri n.
       • A călca sau a trece, a păși pragul casei a face o vizită cuiva; a intra în casa cuiva.
A pune piciorul în prag vezi PICIOR.
A bate pragurile a a umbla pe la casele oamenilor; b a solicita ceva, apelând la diferite instanțe.
Din prag în prag din casă în casă.
În pragul primăverii.
A ieșit în prag.
Prag la un instrument cu coarde.
Prag al unei ape curgătoare.
În pragul noului an.
Prag de excitabilitate.
Prag la un instrument cu coarde.
Prag de excitabilitate.

GRAMATICA cuvântului prag?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prag.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prag poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul prag sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul prag are forma: práguri
    VEZI PLURALUL pentru prag la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE prag?
Vezi cuvântul prag desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prag?
[ prag ]
Se pare că cuvântul prag are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL prag
Inţelegi mai uşor cuvântul prag dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A se lovi sau a se izbi cu capul de pragul de sus = a trage învățătură dintr-o pățanie, a cîștiga experiență
În legătură cu verbe de mișcare Din prag în prag = din casă în casă
A călca sau a trece pragul casei sau pragul cuiva = a a veni în casa cuiva, a vizita pe cineva
A se pune prag = a se așeza în calea cuiva, a se împotrivi, a se opune
A pune piciorul în prag = a lua o atitudine hotărîtă, opunîndu-se cu dîrzenie la ceva sau somînd pe cineva să facă ceva
A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a colinda
= la începutul
Prag de fund = baraj mic făcut în albia unui rîu sau a unui torent, pentru, a împiedica săparea albiei de către ape; obstacol la gura unei ape pentru a opri intrarea aluviunilor
♦ medicină Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant, capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase
A călca sau a trece, a păși pragul casei = a a ieși din casă; b a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva
A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva
A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva
A da sau a se lovi, a se izbi cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe
Din prag în prag = din casă în casă
A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda
Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase
Prag senzorial absolut = mărime minimă a unui excitant, necesara pentru a provoca o senzație abia perceptibilă
A călca sau a trece, a păși pragul casei = a a ieși din casă; b a intra în casa cuiva, a vizita pe cineva
A se pune prag = a se așeza în calea cuiva; a se împotrivi, a se opune acțiunilor cuiva
A pune piciorul în prag = a se opune cu dârzenie la ceva, a avea o atitudine intransigentă, a soma pe cineva să facă ceva
A da sau a se lovi, a se izbi cu capul de pragul de sus = a se convinge de unele adevăruri în urma unei triste experiențe
Din prag în prag = din casă în casă
A bate pragurile = a umbla pe la multe case, a hoinări, a colinda
Prag de excitabilitate = intensitatea minimă a unui excitant capabilă să provoace o stare de excitație într-o celulă sau într-un complex de celule nervoase
Prag senzorial absolut = minimul de intensitate al unui stimul la care este posibilă percepția sa



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prag

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Sub toate rezervele?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă
creștere a unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1șc de creștere a temperaturii
fără nici o garanție
regional pupi la plural
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?