 | as |
|
| Pragmatic [ prag-ma-tic ] VEZI SINONIME PENTRU pragmatic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pragmatic în mai multe dicționareDefinițiile pentru pragmatic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 3. S. forme Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. – Din limba franceza pragmatique. Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -ce, adjectiv 1. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. ♦ Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 2. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – Din limba franceza pragmatique. Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC, -Ă I. adjectiv 1. care urmărește aspectul practic, utilitatea; (peiorativ) care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. bazat pe studierea faptelor. ♦ pragmatic a sanctiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. II. substantiv feminin parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. (< limba franceza pragmatique, latina pragmaticus, greacă pragmatikos, /II/ limba engleză pragmatics) Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adjectiv 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (învechit; în expresie) Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice și militare, fără a ține seama de complexul economic și cultural al dezvoltării societății. Sancțiune pragmatică = (în țările din apusul Europei) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. – în franceză pragmatique (< greacă). Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pragmatic: *pragmátic, -ă adjectiv (vgr. pragmatikós, despre prágma, fapt, afacere. vezi pramatie). Relativ la afacerile politice. Sancțiune pragmatică, regulament care emană tot odată de la o adunare și de la un suveran și de cele maĭ multe orĭ e relativ la lucrurĭ bisericeștĭ. (Se zice în special de actu pin care Carol VI al Austriiĭ asigură la 1713 fiĭceĭ sale Maria Tereza succesiunea la tron). Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC, -Ă adjectiv 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. ♦ (peiorativ) Care ia drept criteriu al adevărului valoarea practică. 2. Bazat pe studierea faptelor. 3. (istorie) Pragmatica sancțiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă. [conform limba franceza pragmatique, latina pragmaticus < latina, greacă pragma – afacere]. Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC, -Ă, pragmatici, -e, adjectiv 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (Învechit, în expresie) Istorie pragmatică = istorie care se ocupă numai de succesiunea faptelor, mai ales de evenimentele politice și militare. Sancțiune pragmatică = (în țările din apusul Europei) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmatic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMÁTIC pragmaticcă (pragmaticci, pragmaticce) 1) Care ține de pragmatism; propriu pragmatismului. Concepție pragmaticcă. 2) deprindere (despre persoane) Care apreciază realitatea numai în funcție de utilitatea practică a acesteia. Politician pragmatic. /<fr. pragmatique Forme diferite ale cuvantului pragmatic: pragmaticcă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pragmatic: pragmátic adjectiv masculin, plural pragmátici; forme singular pragmátică, plural pragmátice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pragmatic: pragmátic adjectiv masculin, plural pragmátici; forme pragmátică, plural pragmátice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRAGMATIC: PRAGMATIC adjectiv practic, utilitarist. (O atitudine pragmatic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRAGMATIC' PRĂGĂSTÉNIEPRAGHÉZPRAGIAprágilăPRAGMÁTICpragmáticăpragmátiePRAGMATÍSMPRAGMATÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRAGMATIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pragmatic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRAGMÁTIC pragmaticcă pragmaticci, pragmaticce 1 Care ține de pragmatism; propriu pragmatismului. Concepție pragmaticcă. Politician pragmatic. O atitudine pragmatic. |
GRAMATICA cuvântului PRAGMATIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pragmatic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRAGMATIC poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pragmatic? Vezi cuvântul pragmatic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pragmatic?[ prag-ma-tic ] Se pare că cuvântul pragmatic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PRAGMATIC Inţelegi mai uşor cuvântul pragmatic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn sintagmele Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente Sancțiune pragmatică = în unele țări decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească În sintagmele Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente Sancțiune pragmatică = în unele țări decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească ♦ pragmatic a sanctiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă învechit; în expresie Istorie pragmatică = prezentare istorică care se ocupă numai de succesiunea evenimentelor politice și militare, fără a ține seama de complexul economic și cultural al dezvoltării societății Sancțiune pragmatică = în țările din apusul Europei decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească Istorie Pragmatica sancțiune = lege care emană de la parlament sau de la suveran, cu privire la o importantă problemă laică sau religioasă Învechit, în expresie Istorie pragmatică = istorie care se ocupă numai de succesiunea faptelor, mai ales de evenimentele politice și militare Sancțiune pragmatică = în țările din apusul Europei decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRAGMATIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chimie anorganică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
