eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție predica


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Predica [ pre-di-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU predica PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului predica în mai multe dicționare

Definițiile pentru predica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a predica
Verbul: a predica (forma la infinitiv)
A predica conjugat la timpul prezent:
  • eu predic
  • tu predici
  • el ea predică
  • noi predicăm
  • voi predicați
  • ei ele predică
VEZI VERBUL a predica CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREDICA:
PREDICÁ, prédic, verb

I. intranzitiv (termen bisericesc) A explica de pe amvon un text biblic sau un fapt religios; a rosti o predică.
       • Expresia: A predica în deșert (sau în pustiu) = a da sfaturi cuiva care nu le ascultă, a vorbi degeaba. Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47.
♦ tranzitiv figurat A recomanda insistent. Virtutea pentru dînșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari. EMINESCU, O. I 56.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PREDICĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ, predici, substantiv feminin Acțiunea de a predica; (concretizat) cuvîntare rostită de preot în biserică, în care se explică un text biblic și care conține o morală, un îndemn, o îndrumare; prin extensie orice expunere scrisă sau orală avînd un astfel de conținut. Toate puterile vieții, acest scriitor și le-a cheltuit pentru predica adevărului în mijlocul poporului. SADOVEANU, E. 191. Mulțumesc pentru predică! Ai fost sublim. C. PETRESCU, A. R. 28.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

predica
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru predica:
predicá (prédic, predicát), verb

– A explica un text biblic. latina praedicare (secolul XIX).

– derivat predică, substantiv feminin (propovedanie, didahie), din limba neogreacă πρέντιϰα < italiana predica; predicație, substantiv feminin (predică), din latina praedicatio, prin intermediul în limba maghiara prédikatió (secolul XVII); predicat, substantiv neutru, din limba franceza prédicat; predicator, substantiv masculin, din limba franceza prédicateur.
Forme diferite ale cuvantului predica: prédic predic

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PREDICA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDICA:
PREDICÁ, prédic, verb

I. intranzitiv (Despre clerici) A rosti o predică.
       • Expresia: A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă.
♦ tranzitiv (familial) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc.

– Din latina praedicare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

predică
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru predică:
*prédică forme, plural ĭ (it. prédica, de unde și limba neogreacă prédika [scris préntika], limba rusă predika, germana predigt). Discurs ținut pentru a moraliza poporu: a ținea o predică. figurat Iron. Mustrare lungă și plicticoasă.

– Odinioară cazánie, prodovedanie, apoĭ omilíe și didahie. vezi cuvîntare.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PREDICA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDICA:
PREDICÁ, prédic, verb

I. intranzitiv (Despre clerici) A rosti o predică.
       • Expresia: A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă.
♦ tranzitiv A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc.

– Din latina praedicare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREDICĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ, predici, substantiv feminin Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; prin generalizare expunere cu conținut moralizator.

– Din predica.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREDICĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ, predici, substantiv feminin Cuvântare rostită de un cleric în biserică, în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale; omilie; prin generalizare expunere cu conținut moralizator.

– Din predica.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREDICĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ predicaci forme

1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale.

2) figurat Expunere cu conținut moralizator. [G.-D. predicii] /v. a predica
Forme diferite ale cuvantului predica: predicaci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PREDICA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICA:
PREDICÁ verb

I. intr.

1. A rosti o predică.
♦ trecut (figurat) A sfătui, a recomanda cu insistență.

2. (filozofie) A atribui unui subiect o calitate sau un atribut. [P.i. prédic. / < latina praedicare, conform italiana predicare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREDICĂ
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ substantiv feminin

1. cuvântare rostită de preot în biserică, axată pe un text biblic și cuprinzând învățături.

2. (peiorativ) expunere cu conținut moralizator; dojană. (< italiana predica)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREDICA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICA:
PREDICÁ verb

I. intr.

1. a rosti o predică.

2. (filozofie) a atribui unui obiect o calitate sau un atribut.

II. trecut a recomanda cu insistență; a propovădui. (< latina praedicare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREDICĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PREDICĂ substantiv (termen bisericesc) cazanie, cuvînt, omilie, (învechit) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (În predica preotului...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PREDICĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ substantiv feminin Cuvântare rostită de preot în biserică; propovedanie, cazanie; (prin extensie) orice expunere cu conținut moralizator. [< italiana predica].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREDICA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDICA:
PREDICA verb (termen bisericesc) a propaga, a propovădui, a răspîndi, (învechit) a binevesti, a mărturisi, a povesti, a spune. (predica în lume creștinismul.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

predică
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru predică:
predică forme

1. cuvântare bisericească rostită din amvon;

2. fam. mustrare lungă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

predica
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predica:
predicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prédic, persoana a treia singular: el / ea și plural prédică
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

predică
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predică:
prédică substantiv feminin, genitiv dativ articulat prédicii; plural prédici
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

predică
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predică:
prédică substantiv feminin, genitiv dativ articulat prédicii; plural prédici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

predica
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predica:
predicá (a predica) verb, indicativ prezent 3 prédică
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PREDICĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREDICĂ:
PRÉDICĂ substantiv verbal cazanie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PREDICA'
PREDIABÉTprediálpredialístprédicPREDICÁPREDICÁBILPREDICABILITÁTEPREDICAMÉNTpredicamentál

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PREDICĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului predică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PRÉDICĂ predicĂci forme 1 Cuvântare rostită de un slujitor al cultului în biserică, la sfârșitul liturghiei, care conține îndrumări morale.
În predicĂ preotului.
PredicĂ în lume creștinismul.
Predicá a predicĂ verb, indicativ prezent 3 prédică.

GRAMATICA cuvântului PREDICĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului predică.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PREDICĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PREDICĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural verbul predica se conjugă: ei ele prédică
  • group icon La plural substantivul predică are forma: prédici
VEZI PLURALUL pentru PREDICĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE predica?
Vezi cuvântul predica desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul predica?
[ pre-di-ca ]
Se pare că cuvântul predica are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL PREDICĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul predică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A predica în deșert sau în pustiu = a da sfaturi cuiva care nu le ascultă, a vorbi degeaba
A predica în deșert sau în pustiu = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă
A predica în deșert sau în pustiu = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PREDICĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A i se aprinde sau a-i sfârâi călcâiele după cineva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a despre țesături a-și micșora dimensiunile la muierea în apă; b figurat despre persoane a ajunge într-o situație grea
a ajunge fără adăpost, pe drumuri
a a fi foarte îndrăgostit de cineva, a se îndrăgosti subit; b a fi zorit, nerăbdător
deodată iată că
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app