 | as |
|
| Prefăcătură [ pre-fă-că-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU prefăcătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prefacatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru prefacatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREFĂCĂTURĂ: PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, substantiv feminin 1. (Învechit) Transformare, schimbare; evoluție, dezvoltare. Prefăcătura [limbii] adusă de ani și de trebuință, măsurată pe noima aplecărilor și a năravurilor neamurilor, e nesimțită la uz și la vedere. RUSSO, O. 75. Prefăcătorie. Acolo cu prefăcături, cu marghiolii și cu viclenii îl făcu de spuse cum are atîta stare. ISPIRESCU, L. 280. Gîndeai că, orbit de frumuseță și nuri, N-ai cerceta nici mustra a tale prefăcături. CONACHI, P. 221. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prefăcătură: prefăcătură substantiv verbal DUPLICITATE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. METAMORFOZARE. METAMORFOZĂ. MINCIUNĂ. MODIFICARE. PERFIDIE. PREFACERE. PREFĂCĂTORIE. PRESCHIMBARE. SCHIMBARE. TRANSFORMARE. VICLENIE. VICLEȘUG. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREFĂCĂTURĂ: PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, substantiv feminin (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREFĂCĂTURĂ: PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, substantiv feminin (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prefăcătură: prefăcătúră (rar) substantiv feminin, genitiv dativ articulat prefăcătúrii; plural prefăcătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prefăcătură: prefăcătúră substantiv feminin → făcătură Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREFACATURA' prefăcăciúnePREFĂCÁNIEPREFĂCĂTÓRPREFĂCĂTORÍEPREFĂCĂTÚRĂPREFÁCEPREFÁCEREPREFĂCÚTPREFÁI |
GRAMATICA cuvântului prefăcătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prefăcătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prefăcătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prefăcătură? Vezi cuvântul prefăcătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prefăcătură?[ pre-fă-că-tu-ră ] Se pare că cuvântul prefăcătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prefăcătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face cuiva capul calendar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul prefăcătură are forma: prefăcătúri
