 | as |
|
| Prefaţă [ pre-fa-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU prefaţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prefata în mai multe dicționareDefinițiile pentru prefata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a prefața (forma la infinitiv) A prefața conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFÁȚĂ, prefețe, substantiv feminin Scriere cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din limba franceza préface, latina praefatio. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFÁȚĂ, prefețe, substantiv feminin Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din limba franceza préface, latina praefatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFÁȚĂ, prefețe, substantiv feminin Cuvînt preliminar, parte introductivă la începutul unei cărți, conținînd indicii, lămuriri, aprecieri etc. în legătură cu opera; predoslovie. Prefața celei întîi psaltire tipărite în limba romînească zice... RUSSO, S. 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFÁȚĂ substantiv feminin Cuvânt către cititori așezat la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă; precuvântare. [plural -fețe. / conform limba franceza préface, italiana prefazione]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFÁȚĂ substantiv feminin 1. cuvânt la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă. 2. ceea ce precedă sau anunță un eveniment. (< limba franceza préface, latina praefatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFAȚĂ substantiv introducere, cuvînt introductiv, cuvînt înainte, (livresc) preambul, (învechit) introducție, precuvîntare, predoslovie, preludiu, procuvîntare, (grecism învechit) proimion. (prefata la un studiu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREFAȚĂ: PREFÁȚĂ prefataéțe forme Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prolog. /<fr. préface, latina prefatio Forme diferite ale cuvantului prefata: prefataéțe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prefața: prefațá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu prefațéz, persoana a treia singular: el / ea și plural prefațeáză; conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu și plural prefațéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREFAȚA: PREFAȚÁ, prefațez, verb I. tranzitiv A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din limba franceza préfacer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREFAȚA: PREFAȚÁ, prefațez, verb I. tranzitiv A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din limba franceza préfacer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚA: PREFAȚÁ verb trecut 1. a scrie prefața la o carte. 2. a anunța (un eveniment). (după limba franceza préfacer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREFAȚA: PREFAȚÁ verb I. trecut A scrie o prefață la o carte. [conform limba franceza préfacer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREFAȚA: PREFAȚÁ, prefațez, verb I. tranzitiv (Rar) A scrie prefața unei cărți. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prefață: prefáță substantiv feminin, genitiv dativ articulat preféței; plural preféțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prefață: prefață forme cuvântare în fruntea unei cărți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prefața: prefațá (a prefata) verb, indicativ prezent 3 prefațeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Prefață: Prefață ≠ epilog, postfață Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prefață: prefáță substantiv feminin → față Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREFATA' PREFÁCEREPREFĂCÚTPREFÁIprefaiuPREFAȚÁPREFAȚÁREprefațatoárePREFAȚATÓRPREFAȚIÉR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prefață Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prefață dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Prefață la un studiu. Prefață la un studiu. PREFÁȚĂ prefațăéțe forme Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prolog. Prefațá a prefață verb, indicativ prezent 3 prefațeáză. |
GRAMATICA cuvântului prefață? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prefață. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prefață poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prefaţă? Vezi cuvântul prefaţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prefaţă?[ pre-fa-ţă ] Se pare că cuvântul prefaţă are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prefață |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala pas cu pas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul prefața se conjugă: ei ele prefațeáză
