eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție prieten


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Prieten [ pri-e-ten ]
VEZI SINONIME PENTRU prieten PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului prieten în mai multe dicționare

Definițiile pentru prieten din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PRIETEN
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIETEN:
PRIETÉN, -Ă, prieteni, -e, substantiv masculin și forme

1. Persoană de care cineva este strîns legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere, stimă și devotament reciproc; amic. Prietenă Elisabeta, iți înțelegem disperarea. SAHIA, N. 42. Radu a știut, într-adevăr, să-și aleagă un bun prieten printre camarazii lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Tîrziu de tot în noapte trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie. CARAGIALE, O. II 216. La nevoie se cunoaște prietenul.
       • (Poetic) Tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147.
       • Expresia: Prieten la cataramă vezi cataramă.
       • (Adjectival, figurat) Ci-ntunerecul prieten stăpînind pînă departe Și de oameni și de patimi fericirea ne-o desparte. TOPÎRCEANU, B. 74.

2. Amant, iubit. A mințit... că bărbatul e o rudă a ai. Pe urmă... te-a informat că este vorba de prietenul ei. PAS, Z. I 93.

– Pronunțat: pri-e-.

– Variante: (regional) prietín,-ă (SADOVEANU, O. VII 29, DAVILA, vezi vezi 115, ALECSANDRI, T. I 190), pretín, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 244) substantiv masculin și forme
Forme diferite ale cuvantului prieten: prieten-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRIETEN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIETEN:
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, substantiv masculin și forme Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.
♦ Amant, iubit. [ pronunție: pri-e-.

– Variante: (regional) priétin, -ă substantiv masculin și forme]

– Din limba slavă (veche) prijatelĩ.
Forme diferite ale cuvantului prieten: prieten-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIETEN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIETEN:
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, substantiv masculin și forme Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic.
♦ Amant, iubit. [ pronunție: pri-e-.

– Variante: (regional) priétin, -ă substantiv masculin și forme]

– Din limba slavă (veche) prijatelĩ.
Forme diferite ale cuvantului prieten: prieten-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

prieten
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru prieten:
priéten (vest) și -in (est), -ă substantiv (vechea slavă priĭatelĭ, amic, și priĭatĭnŭ, plăcut, despre priĭati, a prii; limba bulgară priĭatel, amic, priĭaten, plăcut; limba rusă priĭátelĭ, amic). Amic.

– În nord prétin. Vechĭ priétel, prietnic și priátin.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PRIETEN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIETEN:
PRIETEN s.

1. amic, (popular) fîrtat, (regional) ortac, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție. (S-a întîlnit cu prietenii.)

2. amant, concubin, iubit, (popular) amorez, drăguț, ibovnic, (învechit) libovnic, (argotic) gagic, gagiu. (S-a despărțit de prieten ei.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PRIETEN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIETEN:
PRIÉTEN prietenă (prieteni, prietene) m. și forme (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic. prieten vechi. [silabe pri-e-] /<bulg. prijateni
Forme diferite ale cuvantului prieten: prietenă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

Prieten
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Prieten:
Prieten ≠ adversar, dușman, inamic, potrivnic, verb reflexiv:ăjmaș, neprieten
Definiție sursă: Dicționar de antonime

prieten
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prieten:
prieten m. amic. [Vechiu-rom.: priiaten = slava PRIĬATELĬ].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIETEN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRIETEN:
PRIÉTEN substantiv verbal asociat, părtaș, tovarăș.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

prieten
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru prieten:
prieten, prieteni substantiv masculin (iron.) rus; sovietic.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

prieten
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prieten:
priéten substantiv masculin (silabe pri-e-), plural priéteni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prieten
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prieten:
prieten substantiv verbal ASOCIAT.PĂRTAȘ, TOVARĂȘ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prieten
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prieten:
priéten (pri-e-) substantiv masculin, plural priéteni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PRIETEN'
priér/príerpriéscPRIESTLEYPRIEȚĂLUÍREPRIÉTENPRIÉTENĂPRIETENÉSCPRIETENÉȘTEPRIETENÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prieten
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prieten dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-a întîlnit cu prietenii.
S-a despărțit de prieten ei.
PRIÉTEN prietenă prieteni, prietene m.
Prieten vechi.
S-a întâlnit cu prietenii.

GRAMATICA cuvântului prieten?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prieten.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prieten poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul prieten sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul prieten are forma: priéteni
    VEZI PLURALUL pentru prieten la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE prieten?
Vezi cuvântul prieten desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prieten?
[ pri-e-ten ]
Se pare că cuvântul prieten are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL prieten
Inţelegi mai uşor cuvântul prieten dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
: priiaten = slava PRIĬATELĬ

© 2021 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prieten

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Placă aglomerată?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare, specifică unor animale
gol + -glosie
placă 1 obținută prin aglomerarea cu lianți sintetici a așchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din deșeuri de la exploatarea și industrializarea lemnului
a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?