eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție prigonire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Prigonire [ pri-go-ni-re ]
VEZI SINONIME PENTRU prigonire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului prigonire în mai multe dicționare

Definițiile pentru prigonire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIGONIRE:
PRIGONÍRE, prigoniri, substantiv feminin Acțiunea de a prigoni; asuprire, persecuție, împilare, oprimare. La acel divan vinovații vor fi aduși și-i vom întreba de ce au viclenit pe domnul lor și țara. Și ei vor arăta ce au scris și răzeșilor și mazililor, că pentru dări și prigoniri s-au scîrbit. SADOVEANU, Z. C. 159. Tu verb reflexiv:ei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Ei doar au stele cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. EMINESCU, O. I 177.
♦ Insistență prea mare, stăruință supărătoare. Coribut încetă de a mai vorbi domniței cuvinte de amor... iar domnița, mulțumită că a scăpat de prigonirile lui, frămînta în mintea ei gînduri secrete. GANE, N. I 17.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRIGONIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIGONIRE:
PRIGONIRE substantiv asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, urgisire, (popular) asupreală, silnicie, (învechit) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (figurat) apăsare, despuiere, stoarcere. (prigonire maselor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prigonire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prigonire:
prigonire substantiv verbal ACȚIUNE. ANIMOZITATE. CAUZĂ. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. PROCES. verb reflexiv:AJBĂ. ZÎZANIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prigonire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prigonire:
prigonire forme

1. persecuțiune;

2. neînțelegere, diferend: era între dânșii o veche prigonire greacă AL.;

3. pricină de judecată: doi țărani veniră cu o prigonire la curte ISP.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PRIGONIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIGONIRE:
PRIGONÍRE, prigoniri, substantiv feminin Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire.

– vezi prigoni.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRIGONIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIGONIRE:
PRIGONÍRE, prigoniri, substantiv feminin Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire.

– vezi prigoni.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

prigonire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prigonire:
prigoníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat prigonírii; plural prigoníri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

prigonire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prigonire:
prigoníre substantiv feminin, genitiv dativ articulat prigonírii; plural prigoníri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

prigonire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru prigonire:
prigoníre forme Persecuțiune. Neînțelegere, diferend.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PRIGONIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PRIGONIRE:
PRIGONÍRE s.

1. vezi oprimare.

 2. vezi persecutare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PRIGONIRE'
PRIGÓNprigonárprigonéscPRIGONÍPRIGONÍREPRIGONÍTprigónițăprigonitoárePRIGONITÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PRIGONIRE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prigonire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Prigonire maselor.

GRAMATICA cuvântului PRIGONIRE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prigonire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PRIGONIRE poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PRIGONIRE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul prigonire are forma: prigoníri
VEZI PLURALUL pentru PRIGONIRE la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE prigonire?
Vezi cuvântul prigonire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prigonire?
[ pri-go-ni-re ]
Se pare că cuvântul prigonire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PRIGONIRE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și linge buzele după ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
acid corosiv care se găsește în stare naturală în corpul furnicilor; aldehidă formică
vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul
a pofti, a râvni ceva
noțiune a filozofiei lui kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoașterea noastră, care, deși percepută sub formă de reprezentare, nu poate fi cunoscută în esența ei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app