 | as |
|
| Priinţă [ pri-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU priinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului priinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru priinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRIINȚĂ: PRIÍNȚĂ, priințe, substantiv feminin (Astăzi rar) 1. Atitudine favorabilă, bunăvoință, înțelegere, simpatie. Cei șase inși din jur au simțit asupra lor priviri amestecate, lipsite de priință și de prietenie. VORNIC, O. 261. • Expresia: A fi cu priință cuiva (sau pentru cineva) = a-i fi cuiva favorabil, a se arăta devotat, credincios, binevoitor. Am cunoscut acolo oameni care mi-au fost cu priință și mi s-a ușurat durerea sufletului. SADOVEANU, N. P. 208. Viteazul Tomșa... A spus de mult că Despot nu-i țării cu priință. ALECSANDRI, T. II 163. 2. Folos, ajutor, sprijin. • (Adesea în locuțiune adjectiv) De priință = folositor. Am văzut multe și pot să-ți dau sfaturi de priință. GANE, N. II 8. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRIINȚĂ: PRIÍNȚĂ, priințe, substantiv feminin (popular) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. • Expresia: A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. • locuțiune adjectiv De (sau cu) priință = folositor. – Prii + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRIINȚĂ: PRIÍNȚĂ, priințe, substantiv feminin (popular) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. • Expresia: A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. • locuțiune adjectiv De (sau cu) priință = folositor. – Prii + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru priință: priință substantiv verbal AMABILITATE. BUNĂVOINȚĂ. CINSTE. CREDINȚĂ. DEVOTAMENT. FIDELITATE. FOLOS. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEGERE. MĂRINIMIE. MILĂ. NECESITATE. SERVIABILITATE. SERVICIU. STATORNICIE. TREBUINȚĂ. UTILITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PRIINȚĂ: PRIÍNȚĂ priintae forme rar 1) Venit material sau spiritual; câștig; folos; profit. 2) Atitudine priincioasă; bunăvoință. /a prii + sufix priintaință Forme diferite ale cuvantului priinta: priintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru priință: priínță forme, plural e (despre priesc). Vechĭ. Bunăvoință. Azĭ. Prielnicie, calitatea de a fi priincĭos: priința aeruluĭ de brad. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru priință: priință forme favoare: cerul le-a fost cu priință. [ vezi priì]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru priință: priínță (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat priínței; plural priínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru priință: priínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat priínței; plural priínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PRIINTA' priicióspriiméscPRIIMÍNȚĂPRIINCIÓSPRIÍNȚĂpriírePRIITÓRprijánieprijenésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL priință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului priință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PRIÍNȚĂ priințăe forme rar 1 Venit material sau spiritual; câștig; folos; profit. /a prii + sufix priințăință. |
GRAMATICA cuvântului priință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului priință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul priință poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE priinţă? Vezi cuvântul priinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul priinţă?[ pri-in-ţă ] Se pare că cuvântul priinţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL priință Inţelegi mai uşor cuvântul priință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi cu priință cuiva sau pentru cineva = a-i fi cuiva favorabil, a se arăta devotat, credincios, binevoitor Adesea în locuțiune adjectiv De priință = folositor A fi cuiva cu priință = a fi devotat, credincios cuiva, a fi de partea cuiva locuțiune adjectiv De sau cu priință = folositor A fi cuiva cu priință = a fi devotat, credincios cuiva, a fi de partea cuiva locuțiune adjectiv De sau cu priință = folositor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL priință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi bun de gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul priință are forma: priínțe
