 | as |
|
| Procura [ pro-cu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU procura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului procura în mai multe dicționareDefinițiile pentru procura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a procura (forma la infinitiv) A procura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCURA: PROCURÁ, procúr, verb I. tranzitiv 1. (Construit de obicei cu pronumele în dativ) A face rost de un lucru, a achiziționa. își procurase literatură de specialitate și mi-a făcut o serie de observații extrem de juste. BARANGA, I. 160. Își procură un verb reflexiv:af de cărți și se puse să caute în ele explicații și dovezi. REBREANU, P. S. 113. Este deci mai în măsură decît oricine să-mi procure amănuntele trebuincioase. KOGĂLNICEANU, S. A. 36. 2. A cauza, a produce, a stîrni. Bucuria aceasta îmi procură și necazul pe care aș verb reflexiv:ea să-l înlătur. SADOVEANU, L. 24. Se felicita că acea eroare îi procurase cunoștința unui compatriot. GHICA, A. 644. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURA: PROCURA verb 1. a achiziționa, a cumpăra, a lua, a tîrgui, (învechit și popular) a neguța, (prin Transilvania) a surzui, (învechit) a scumpăra. (Și-a procura cele necesare.) 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (învechit) a teslimarisi, a teslimatisi. (A procura cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am procura cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobîndi, (prin Transilvania) a însăma. (A procura ceva cu trudă.) 5. a da, a furniza, a oferi. (A procura cuiva datele necesare.) 6. (popular) a rosti, a rostui. (I-a procura o gazdă bună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ, procuri, substantiv feminin (juridic) Împuternicire prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; actul prin care se dă această împuternicire. vezi mandat. Eu am procură să dreg și să fac cum e mai bine pentru interesele lui. C. PETRESCU, R. DR. 89. • Procură generală = împuternicire completă, fără restricții. Dă numaidecît o procură generală lui Costică, cu drept de a pune la orice nevoie advocat în locul lui. CARAGIALE, O. VII 28. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru procură: *procúră forme, plural ĭ, ca prescurĭ (it. procura, despre procurare, a îngriji de afacerile altuĭa; limba rusă prokúra, germana prokura. vezi cură). Împuternicire dată altuĭa de a lucra în numele tăŭ. Actu autentic (hîrtia) pin care se arată că se acordă această împuternicire. vezi autorizare, mandat, plenipotență. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ, procuri, substantiv feminin Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concret) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germana Prokura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ, procuri, substantiv feminin Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; (concret) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germana Prokura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCURĂ substantiv delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, vechilet, vechilimea, vechilîc, (grecism învechit) plirexusiotită. (I-a dat o procura pentru a ridica suma.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCURA: PROCURÁ, procúr, verb I. tranzitiv 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din limba franceza procurér, latina procurare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ procurai forme 1) Drept acordat unei persoane de a acționa în numele alteia. 2) Act legalizat care certifică acest drept. /<germ. Prokura, latina procura Forme diferite ale cuvantului procura: procurai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ substantiv feminin Împuternicire prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat; act scris (oficializat) de împuternicire. [< limba franceza procure]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCURA: PROCURÁ, procúr, verb I. tranzitiv 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din limba franceza procurer, latina procurare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ substantiv feminin împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat. (< germana Procura) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURA: PROCURÁ verb I. trecut 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < limba franceza procurer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURA: PROCURÁ verb trecut 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< limba franceza procurer, latina procurare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru procură: procură forme 1. putere dată altuia de a lucra în numele său; 2. act prin care se dă această putere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru procura: procurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu procúr, persoana a treia singular: el / ea și plural procúră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru procură: procúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat procúrii; plural procúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru procură: procúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat procúrii; plural procúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru procura: procurá (a procura) verb, indicativ prezent 3 procúră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PROCURĂ: PROCÚRĂ substantiv verbal delegație. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROCURA' procumbéntprocunoáșteprocunoștínțăprocúrPROCURÁPROCURÁBILPROCURÁNTPROCURÁREPROCURÁȚIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PROCURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului procură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Și-a procurĂ cele necesare. A procurĂ cuiva o marfă. Am procurĂ cu greu biletele. A procurĂ ceva cu trudă. A procurĂ cuiva datele necesare. I-a procurĂ o gazdă bună. A procurĂ cuiva o marfă. Am procurĂ cu greu biletele. A procurĂ ceva cu trudă. I-a dat o procurĂ pentru a ridica suma. PROCÚRĂ procurĂi forme 1 Drept acordat unei persoane de a acționa în numele alteia. Procurá a procurĂ verb, indicativ prezent 3 procúră. |
GRAMATICA cuvântului PROCURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului procură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PROCURĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE procura? Vezi cuvântul procura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul procura?[ pro-cu-ra ] Se pare că cuvântul procura are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL PROCURĂ Inţelegi mai uşor cuvântul procură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Procură generală = împuternicire completă, fără restricții |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PROCURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lua caimacul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul procura se conjugă: ei ele procúră
