eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție procuror


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Procuror [ pro-cu-ror ]
VEZI SINONIME PENTRU procuror PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului procuror în mai multe dicționare

Definițiile pentru procuror din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROCURÓR:
PROCURÓR, procurori, substantiv masculin (juridic) Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor sau care este acuzator din partea statului într-un proces. Procuror general = membru al procuraturii care exercită supravegherea respectării legilor de către toate organele centrale și locale ale statului și care numește pe procurori. Procurorul general este desemnat de Marea Adunare Națională.
♦ (În orînduirea capitalistă) Magistrat atașat pe lîngă o instanță judecătorească și avînd rolul de acuzator public. Peste o jumătate de oră venea lîngă căpătîiul divanului, liniștită și gravă ca un procuror preocupat. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Hîrtiile plastografe sînt acum în mînile procurorului crăiesc. NEGRUZZI, S. III 175.
       • Procuror general = șeful parchetului de pe lîngă o curte de apel sau de pe lîngă curtea de casație. Mi-a comunicat la telefon că e vorba să-mi dea delegație de procuror general. C. PETRESCU, C. vezi 92. Prim-procuror = șeful parchetului de pe lîngă un tribunal.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

procuror
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru procuror:
*procurór m. (în franceză procureur [despre procurer, a procura], care corespunde cu latina procurator). Magistrat care are rol de acuzator public la tribunale în crime și delicte și care face parte din parchet. (Cînd îs 2-3 secțiunĭ la un tribunal, unu se numește prim procuror. În armată, acuzatoru public se numește comisar regal). Procuror general, procuror de curte (de apel, de casațiune).
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PROCURÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROCURÓR:
PROCURÓR, procurori, substantiv masculin Magistrat membru al Parchetului, care are rolul de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea; membru al procuraturii, care decide trimiterea infractorilor în fața justiției, susține acuzarea în procesele judiciare, supraveghează justa aplicare a legilor și reprezintă interesele statului într-un proces.

– Din limba franceza procureur.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PROCURÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROCURÓR:
PROCURÓR, -Ă, procurori, -e, substantiv masculin și forme Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public.

– Din limba franceza procureur.
Forme diferite ale cuvantului procuror: procuror-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PROCURÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURÓR:
PROCURÓR substantiv masculin

1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN].

2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor și care susține acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< limba franceza procureur].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PROCURÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCURÓR:
PROCURÓR procurori m.

1) Persoană oficială care supraveghează respectarea strictă a legilor.

2) Acuzator public într-un proces; reprezentant al procuraturii la judecată. /<fr. procureur
Forme diferite ale cuvantului procuror: procurori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PROCURÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROCURÓR:
PROCURÓR substantiv masculin

1. magistrat, membru al parchetului (III).

2. membru al procuraturii, care exercită atribuțiile ce revin acesteia. (< limba franceza procurer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PROCUROR
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCUROR:
PROCUROR apăsător, câine roșu, cuvântător, doveditor, întrebător, mâncător de oameni, rechin, țap roșu, uliu, vultur.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

procuror
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru procuror:
procuror m. magistrat însărcinat de ministerul public pe lângă Curți și tribunale: prim-procuror, procuror general.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PROCUROR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROCUROR:
PROCUROR substantiv (juridic) (în unele țări) acuzator, (învechit) minister public. (procuror într-un proces.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

procuror
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru procuror:
procurór substantiv masculin, plural procuróri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

procuror
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru procuror:
procurór substantiv masculin, plural procuróri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PROCUROR'
procuratoríePROCURATÚRĂPROCURÍSTprocurístăPROCURÓRProcustprocustáprocustáreProcuste

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL procuror
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului procuror dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PROCURÓR procurori m.
Procuror într-un proces.
Procuror într-un proces.

GRAMATICA cuvântului procuror?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului procuror.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul procuror poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul procuror sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul procuror are forma: procuróri
VEZI PLURALUL pentru procuror la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE procuror?
Vezi cuvântul procuror desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul procuror?
[ pro-cu-ror ]
Se pare că cuvântul procuror are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL procuror
Inţelegi mai uşor cuvântul procuror dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Procuror general = membru al procuraturii care exercită supravegherea respectării legilor de către toate organele centrale și locale ale statului și care numește pe procurori
Procuror general = șeful parchetului de pe lîngă o curte de apel sau de pe lîngă curtea de casație
Prim-procuror = șeful parchetului de pe lîngă un tribunal

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL procuror

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i ieși cuiva ceva din cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
reconvențiune
biserică în care oficiază un colegiu de canonici
a nu-i mai sta gândul la
a despre ore, zile în care este permis accesul publicului într-un loc; b despre încăperi destinat vizitatorilor, solicitatorilor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app