Definiție procuvintare

Procuvîntare [ pro-cu-vîn-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU procuvîntare PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului procuvintare în mai multe dicționare

Definițiile pentru procuvintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru procuvîntare:
procuvîntare substantiv verbal CUVÎNT INTRODUCTIV. CUVÎNT ÎNAINTE. INTRODUCERE. PREFAȚĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'PROCUVINTARE'

procustián procustianísm PROCUSÚT PROCUVÂNTÁRE procuvîntare prodá prodáci prodănóu prodát

GRAMATICA cuvântului procuvîntare?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului procuvîntare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul procuvîntare poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul procuvîntare sa indeplinească rolul de: substantiv,

CUM DESPART ÎN SILABE procuvîntare?

Vezi cuvântul procuvîntare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul procuvîntare?

[ pro-cu-vîn-ta-re ]
Se pare că cuvântul procuvîntare are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Car funebru sau funerar, mortuar?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
formă gravă a paludismului
a vorbi în zadar
dric
nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?