 | as |
|
| Promulga [ pro-mul-ga ] VEZI SINONIME PENTRU promulga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului promulga în mai multe dicționareDefinițiile pentru promulga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a promulga (forma la infinitiv) A promulga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROMULGA: PROMULGÁ, promúlg, verb I. tranzitiv A publica (o lege, o convenție etc.) în organul oficial al statului cu formele cerute. Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. • reflexiv pasiv Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PROMULGA: PROMULGÁ verb I. trecut A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < latina promulgare, conform limba franceza promulguer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PROMULGA: PROMULGÁ verb trecut a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< limba franceza promulguer, latina promulgare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROMULGA: PROMULGÁ, promúlg, verb I. tranzitiv A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din limba franceza promulguer, latina promulgare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROMULGA: PROMULGÁ, promúlg, verb I. tranzitiv A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din limba franceza promulguer, latina promulgare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru promulga: promulgá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu promúlg, persoana a treia singular: el / ea și plural promúlgă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru promulga: promulgá (a promulga) verb, indicativ prezent 3 promúlgă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROMULGA' promtitátepromtuárpromuciórpromúlgPROMULGÁPROMULGÁREPROMULGÁȚIEpromulgațiúnepromulgatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL promulga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului promulga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Promulgá a promulga verb, indicativ prezent 3 promúlgă. |
GRAMATICA cuvântului promulga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului promulga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul promulga poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE promulga? Vezi cuvântul promulga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul promulga?[ pro-mul-ga ] Se pare că cuvântul promulga are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune o armă la ochi sau a lua la ochi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul promulga se conjugă: ei ele promúlgă
