eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pronunta


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Pronunţa [ pro-nun-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU pronunţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului pronunta în mai multe dicționare

Definițiile pentru pronunta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a pronunța
Verbul: a pronunța (forma la infinitiv)
A pronunța conjugat la timpul prezent:
  • eu pronunț
  • tu pronunți
  • el ea pronunță
  • noi pronunțăm
  • voi pronunțați
  • ei ele pronunță
VEZI VERBUL a pronunța CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA:
PRONUNȚÁ, pronúnț, verb

I.

1. tranzitiv (Cu privire la sunete, silabe, cuvinte) A exprima articulat; a rosti, a spune. Felul de a pronunța sunetele vorbirii omenești nu este același la diversele popoare. IORDAN, L. R. 175. Norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă! EMINESCU, N. 70.
       • reflexiv pasiv Silabă numim un sunet deplin, simplu sau compus... care însă să se pronunțe cu o scoatere de voce. CREANGĂ, A. 88.
♦ (Cu privire la discursuri, cuvîntări etc.) A ține, a rosti în fața unui public. A pronunțat un discurs.

2. tranzitiv (juridic; cu privire la sentințe, hotărîri) A face cunoscut, a comunica. Președintele pronunță sentința.
       • reflexiv pasiv figurat Iată adevăratul drum pe care a mers și merge estetica metafizică. Aici e precizată metoda ei, drumul istoric pe care a mers, și tot aici, în cîteva cuvinte, se pronunță și condamnarea ei. GHEREA, ST. Hristos II 27.

3. reflexiv A-și spune părerea, a-și da avizul. Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357. Pentru a doua chestie vezi singur că nu ne puteam pronunța curat. BĂLCESCU, la GHICA, A. 555.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PRONUNȚA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA:
PRONUNȚÁ, pronunț, verb

I.

1. tranzitiv A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula.
♦ A ține un discurs, o cuvântare etc.

2. tranzitiv A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit.

3. reflexiv A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine.

– Din latina pronuntiare, limba franceza prononcer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PRONUNȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA:
PRONUNȚÁ, pronunț, verb

I.

1. tranzitiv A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula.
♦ A ține un discurs, o cuvântare etc.

2. tranzitiv A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit.

3. reflexiv A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine.

– Din latina pronuntiare, limba franceza prononcer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PRONUNȚA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA:
PRONUNȚÁ verb

I.

1. trecut A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte).
♦ A ține, a rosti (un discurs).

2. trecut, reflexiv (juridic) A face cunoscut, a comunica o sentință, o hotărâre etc.

3. reflexiv A-și spune părerea; a lua atitudine. [P.i. pronúnț. / < latina pronuntiare, conform italiana pronunziare, limba franceza prononcer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PRONUNȚA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PRONUNȚA:
PRONUNȚÁ verb

I. trecut a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte).
       • a ține, a rosti (un discurs).

II. trecut, reflexiv (juridic) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentință, o hotărâre etc.

III. reflexiv a-și spune părerea; a opina. (< latina pronuntiare, limba franceza prononcer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

pronunța
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pronunța:
pronunțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu pronúnț, persoana a treia singular: el / ea și plural pronúnță
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pronunța
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pronunța:
pronunțá (a pronunta) verb, indicativ prezent 3 pronúnță
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PRONUNTA'
PRONUNCIAMÉNTPRONUNCIAMÉNTOPRONÚNCIEpronúnțPRONUNȚÁPRONUNȚÁBILPRONUNȚÁREPRONUNȚÁTPRONUNȚIÁȚIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pronunța
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pronunța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Pronunțá a pronunța verb, indicativ prezent 3 pronúnță.

GRAMATICA cuvântului pronunța?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pronunța.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pronunța poate fi: verb,
  • group icon La plural verbul pronunța se conjugă: ei ele pronúnță

CUM DESPART ÎN SILABE pronunţa?
Vezi cuvântul pronunţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pronunţa?
[ pro-nun-ţa ]
Se pare că cuvântul pronunţa are trei silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Lucru de nimic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
vârfurile societății burgheze industriași, bancheri
alcides
fapt lipsit de importanță, ceva fără însemnătate
obiectiv fotografic aplanetic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app