 | as |
|
| Propovăduire [ pro-po-vă-du-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU propovăduire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului propovaduire în mai multe dicționareDefinițiile pentru propovaduire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PROPOVĂDUIRE: PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, substantiv feminin Acțiunea de a propovădui; propagare, răspîndire a unei învățături, a unei doctrine etc.). Tot din epoha reformei religioase pornește reacția prințipaturilor în contra propovăduitei calviniste. RUSSO, S. 73. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PROPOVĂDUIRE: PROPOVĂDUIRE s. 1. (termen bisericesc) predicare, propagare, răspîndire, (înv) mărturisire, mărturisitură. (propovaduire unei credințe.) 2. popularizare, propagare, răspîndire, (astăzi rar) vulgarizare, (învechit) poporanizare, propagație. (propovaduire unor cunoștințe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PROPOVĂDUIRE: PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, substantiv feminin Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – vezi propovădui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PROPOVĂDUIRE: PROPOVĂDUÍRE, propovăduiri, substantiv feminin Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – vezi propovădui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru propovăduire: propovăduíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat propovăduírii; plural propovăduíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru propovăduire: propovăduíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat propovăduírii; plural propovăduíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PROPOVADUIRE' PROPORȚIÚNEproporțuítPROPÓSTAPROPOVĂDUÍPROPOVĂDUÍREPROPOVĂDUÍTpropovăduitoárePROPOVĂDUITÓRPROPOVEDÁNIE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL propovăduire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului propovăduire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Propovăduire unei credințe. Propovăduire unor cunoștințe. Propovăduire unei credințe. |
GRAMATICA cuvântului propovăduire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului propovăduire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul propovăduire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE propovăduire? Vezi cuvântul propovăduire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul propovăduire?[ pro-po-vă-du-i-re ] Se pare că cuvântul propovăduire are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL propovăduire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adevăr relativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul propovăduire are forma: propovăduíri
