 | as |
|
| Puf [ puf ] VEZI SINONIME PENTRU puf PE ESINONIME.COM definiția cuvântului puf în mai multe dicționareDefinițiile pentru puf din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUF: PUF2, pufuri, substantiv neutru 1. (Cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine care acoperă corpul puilor și al anumitor păsări, folosite pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. Pămîntul era moale ca puful și picioarele se afundau în el. SANDU-ALDEA, U. P. 181. Încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi. CREANGĂ, P. 117. Cum nu sîntem două pasări, Sub o streașină de stuf, Cioc în cioc să stăm alături într-un cuib numai de puf! EMINESCU, O. IV 369. • Expresia: A crește în (sau pe) puf (sau, rar, pufuri) = a crește în confort, neducînd lipsă de nimic, ținut pe palme. Crescut pe puf cum fusese, neatins de vînt și de soare, avea sărmanul oasele moi. GANE, N. III 61. În bancă, alături de el, stă copilul unui arendaș bogat, care a crescut în pufuri, printre guvernante și a mîncat totdeauna pîine albă. DEMETRESCU, O. 102. ♦ figurat Ceea ce seamănă ca formă sau culoare cu aceste pene. Satul e îmbrăcat în puf albaneză STANCU, despre 32. Acuma mă duc să mai alcătuiesc un pahar de vin cu puf de sifon. SADOVEANU, P. M. 146. Din cînd în cînd răzbătea luna, care răsărise dincolo de puful albicios al norilor. CAMIL PETRESCU, O. II 7. ♦ Părul fin și moale al unei blăni. Privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. SADOVEANU, O. II 556. ♦ Perișori foarte fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. Deasupra buzelor cu o ușoară umbră de puf bălan, broboniseră picuri de sudoare. C. PETRESCU, C. vezi 206. Puful din față-ți ca floarea se va șterge. NEGRUZZI, S. II 37. ♦ Peri cu care sînt prevăzute unele fructe sau semințe (pentru a pluti în aer). A trecut întîi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. TOPÎRCEANU, P. 34. 2. Mic obiect de toaletă făcut din puf (1) sau din alt material pufos, care servește pentru pudrat. Tina se depărtă și se apropie de oglindă, își mai trecu ușor puful de pudră pe obrazul oacheș. C. PETRESCU, A. 312. Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUF: PUF2, (5) pufuri, substantiv neutru 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. • Expresia: A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. 3. (Cu sens colectiv) Părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc. 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, în compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules. 7. (specializare) Minge de badminton. – Din limba bulgară, sârbo-croată puh. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUF: PUF2, (5) pufuri, substantiv neutru 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi și fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plăpumilor etc. • Expresia: A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini și moi care cresc pe obraz; început de barbă sau de mustață. 3. (Cu sens colectiv) Părul mărunt, moale și mătăsos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici și fini ai unor fructe, semințe etc. 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat, făcut din puf2 (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, în compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules. 7. (specializare) Minge de badminton. – Din limba bulgară, limba sârbă puh. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUF: PUF2 pufuri n. 1) Totalitate a penelor mici, subțiri și moi, care acoperă corpul puilor de pasăre sau care crește pe abdomenul și sub aripile păsărilor mature. • A crește în puf a crește ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesă cosmetică făcută din astfel de pene sau dintr-un material asemănător, folosită pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acoperă coaja unor fructe. 4) (la adolescenți) Prima mustață și barbă; tulei. /<sb. puhu Forme diferite ale cuvantului puf: pufuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru puf: 1) puf n., plural urĭ (vechea slavă puhŭ, limba rusă nsl. puh, puf, din rădăcina imitativă puh = limba română puf 2, care există maĭ în toate limbile. vezi pufnesc, zăpușesc). Pene supțirĭ și micĭ care acopere pîntecele păsărilor: cu pufu de gîscă se umple pernele. Primele pene cu care păsările ĭese din oŭă. Un fel de păr foarte fin cu care-s acoperite unele fructe, maĭ ales persicele. Un fel de cĭupercă numită și pufaĭ și gogoașă. ( vezi gogoașă). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru puf: puf interjecție – Imită forăitul. Creație expresivă, conform buf, uf. – derivat pufăi (variantă pufui), verb (a (s)forăi; a pufni, a fuma pipă); pufai, substantiv neutru (prahiță, Lycoperdon communis); pufăios, adjectiv (puhav); pufni, verb (a pufăi; a izbucni în rîs), conform bufni; pihăi, verb (a forăi); pifăi, verb (a fuma); pufnitură, substantiv feminin (forăit, bufnet); pufăit (variantă pufuit), substantiv feminin (bufnit, suflu); pufnet, substantiv neutru (bufnit). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru puf: puf (púfi), substantiv masculin – 1. Pene mici și moi. – 2. Perișor. – 3. Obiect care servește la pudrat. – Mr. puh. limba slavă (veche) puchŭ (Cihac, II, 298), conform limba bulgară, limba slovenă puh. Se confundă cu rădăcina expresivă a lui puf, interjecție – derivat pufos, adjectiv (moale, afînat); pufărie, substantiv feminin (saltea de puf); pufuliță, substantiv feminin (plantă, Epilobium hirsutum); împufat, adjectiv (afînat). Forme diferite ale cuvantului puf: púfi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUF: PUF 1 interjecție Onomatopee care redă zgomotul produs de o suflare bruscă, de o izbucnire în rîs, de pufăitul din lulea, de o lovitură etc. Dracul făcu – puf! cu capul de perete. RETEGANUL, P. III 58. Așa fătul meu! el zice, a sufla, puf! nu e greu. PANN, P. vezi II 19. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUF: PUF1 interjecție (se folosește repetat pentru a reda, de obicei, zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului (pe nări, pe gură) sau de aburii ce se evacuează sub presiune din locomotivă). /Onomat. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUF: PUF1 interjecție Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc. – Onomatopee. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUF: PUF1 interjecție Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitente a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc. – Onomatopee. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PUF: PUF substantiv 1. Puf, Gh. (Șchei III); -ul, mold. (Sur IX; Sd XXI); Pufești s. 2. Pufulete, M. (z). 3. Pufle, despre (Bîr II). 4. Pufuilă, Lupu, olt. (Sd VI 483) < verb a pufui. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUF: PUF3, pufuri, substantiv neutru Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din limba franceza pouf. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUF: PUF3, pufuri, substantiv neutru Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din limba franceza pouf. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru puf!: 2) puf! interjecție care arată suflarea. De ex.: auzind pașĭ, el puf în lumînare = stinse lumînarea (rudă cu puf 1 și cu buf). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru puf: puf n. 1. fulgi ușori de gâscă cu cari se umple perne; 2. primii fulgi ai păsărilor; 3. botanică vezi pufaiu. [limba rusă PUHŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUF: PUF3 pufuri n. Scaun jos, fără spetează, capitonat sau făcut dintr-un material plastic umplut cu aer. /<fr. pouf Forme diferite ale cuvantului puf: pufuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUF: PUF s. 1. (anatomie) (rar) scamă, (Transilvania) pihă. (puf de pasăre.) 2. (botanică) (rar) scamă. (puf de păpădie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru puf!: puf! int. ce exprimă sgomotul surd ce face un corp căzând. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru puf: puf3 (perișor la plante/la animale, pene mici) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru puf: puf (obiect de toaletă, scaun) substantiv neutru, plural púfuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru puf: puf2 (plantă, gogoașă de mătase) substantiv masculin, plural pufi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru puf4: puf4 (obiect de toaletă, scaun) substantiv neutru, plural púfuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUF: PUF substantiv verbal fulg, gogoașă, lamură, păpălău. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru puf: puf substantiv verbal FULG. GOGOAȘĂ. LAMURĂ. PĂPĂLĂU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru puf: puf (pene mici, peri fini) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru puf: puf substantiv neutru singular (deț.) țigară. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru puf: puf (botanică) substantiv masculin, plural pufi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUF: PUF interjecție buf! Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUF: PUF interjecție buf! Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru puf: puf interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru puf: puf1 interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUF' puerperálPUERPERÁLĂPUERPERALITÁTEPUERPÉRIUPUFPUF-VEGETÁLpúfăpúfa-púfaPÚFĂI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL puf Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului puf dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PUF2 pufuri n. • A crește în puf a crește ferit de griji sau de lipsuri materiale. PUF3 pufuri n. Puf de pasăre. Puf de păpădie. Puf de pasăre. Puf de păpădie. |
GRAMATICA cuvântului puf? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului puf. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul puf poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE puf? Vezi cuvântul puf desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul puf?[ puf ] Se pare că cuvântul puf are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL puf Inţelegi mai uşor cuvântul puf dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A crește în sau pe puf sau, rar, pufuri = a crește în confort, neducînd lipsă de nimic, ținut pe palme A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic Adjectival, în compusul Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules A crește în puf = a crește în confort, neducând lipsă de nimic Adjectival, în compusul Bumbac-puf = bumbac brut obținut la cules Puh, puf, din rădăcina imitativă puh = limba română puf 2, care există maĭ în toate limbile : auzind pașĭ, el puf în lumînare = stinse lumînarea rudă cu puf 1 și cu buf |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL puf |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi cu trei roate la car?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul puf are forma: púfuri
