eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție pune


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Pune [ pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU pune PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului pune în mai multe dicționare

Definițiile pentru pune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a pune
Verbul: a pune (forma la infinitiv)
A pune conjugat la timpul prezent:
  • eu pun
  • tu pui
  • el ea pune
  • noi punem
  • voi puneți
  • ei ele pun
VEZI VERBUL a pune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












PUNE
   
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNE:
PUNE verb

1. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi. (Se pune iar la pămînt.) 2.* (familial figurat) a se așeza, a se așterne. (Se pune pe carte, pe învățătură.)

3. a așeza, a lua. (L-a pune pe genunchi.)

4. a așeza, (regional) a alipui. (pune cana pe masă.)

5. a se așeza, a se așterne, a se depune. (S-a pune mult praf pe...)

6. a (se) plasa, a (se) situa. (Articolul enclitic se pune după nume.)

7. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (pune cum trebuie elementele unui ansamblu.)

8. a așeza, a așterne, a întinde. (pune fața de masă.)

9. a aranja, a așeza, a așterne, a pregăti. (pune masa.)

10. a depune. (pune pe birou tot ce ai în buzunare.) 11.* (figurat) a se lăsa. (S-a pune o iarnă grea.)

12. a (se) sui, a (se) urca. (Îl pune în car, pe cal.)

13. a turna. (Mai pune două picături; pune benzină pe foc.)

14. a expune, a întinde. (pune rufele la uscat.)

15. a împrăștia, a presăra, a răsfira. (A pune sare, zahăr pe bucate.) 16. a adăuga. (pune puțină sare la supă.) 17. a ascunde, a dosi. (Spune-mi imediat unde ai pune banii!) 18. a aplica. (pune ștampila pe un act.) 19. a aplica, a prinde. (Își pune barbă și mustăți.) 20. a coase. (I-a pune un petic la pantaloni.) 21. a propti, a rezema, a sprijini. (pune scara să suim.) 22. a fixa, a prinde. (pune olanele pe casă.) 23. a înhăma, a prinde. (pune caii la trăsură.) 24. a înjuga, a prinde. (A pune boii la car.) 25. a-și îmbrăca, a-și lua. (Și-a pune haina și a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (pune cămașa pe tine.) 27. a(-și) încălța, a(-și) trage. (Își pune bocancii.) 28. a planta, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (popular) a presădi, (prin Muntenia) a prosădi, (Transilvania) a răstăvi, (învechit) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A pune doi puieți.) 29. a semăna. (Cînd pune porumbul?) 30. a băga, a introduce, a vîrî. (pune vinul în damigeană.) 31. a închide, a încuia, a trage. (pune zăvorul la ușă.) 32. a băga, a închide, a vîrî. (Îl pune la arest.) 33. a alege, a desemna, a învesti. (Poporul îl pune domn.) 34. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a unge, (învechit) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au pune împărat.) 35. a desemna, a face, a numi, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (Îl pune ministru al său.) 36. a indica, a preciza. (pune te rog și data.) 37. a fixa, a preciza, a stabili. (A pune un diagnostic.) 38. a se compara, a se măsura. (Nu mă pune eu cu tine!) 39. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se măsura, (popular) a se prinde. (Cine se pune cu mine la trîntă?) 40. a se apuca, a începe, a (se) porni. (Se pune să mănînce.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



pune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pune:
púne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural púnă; gerunziu punând; participiu pus
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pune:
púne (a pune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat



PUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUNE:
PÚNE verb vezi așeza, pierde, sta, ședea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

pune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pune:
pune verb vezi AȘEZA. PIERDE. STA. ȘEDEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PUNE'
PUNCTULÍȚĂpunctuósPUNDPUNDAPÚNEPÚNEREPÚNGĂPUNGA-BÁBEIPUNGA-BOÁȘELOR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Se pune iar la pămînt.
Se pune pe carte, pe învățătură.
L-a pune pe genunchi.
Pune cana pe masă.
S-a pune mult praf pe.
Articolul enclitic se pune după nume.
Pune cum trebuie elementele unui ansamblu.
Pune fața de masă.
Pune masa.
Pune pe birou tot ce ai în buzunare.
S-a pune o iarnă grea.
Îl pune în car, pe cal.
Mai pune două picături; pune benzină pe foc.
Pune rufele la uscat.
A pune sare, zahăr pe bucate.
Pune puțină sare la supă.
Spune-mi imediat unde ai pune banii! 18.
Pune ștampila pe un act.
Își pune barbă și mustăți.
I-a pune un petic la pantaloni.
Pune scara să suim.
Pune olanele pe casă.
Pune caii la trăsură.
A pune boii la car.
Și-a pune haina și a plecat.
Pune cămașa pe tine.
Își pune bocancii.
A pune doi puieți.
Cînd pune porumbul? 30.
Pune vinul în damigeană.
Pune zăvorul la ușă.
Îl pune la arest.
Poporul îl pune domn.
L-au pune împărat.
Îl pune ministru al său.
Pune te rog și data.
A pune un diagnostic.
Nu mă pune eu cu tine! 39.
Cine se pune cu mine la trîntă? 40.
Se pune să mănînce.
Púne a pune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus.

GRAMATICA cuvântului pune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pune poate fi: verb,

CUM DESPART ÎN SILABE pune?
Vezi cuvântul pune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pune?
[ pu-ne ]
Se pare că cuvântul pune are două silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Perpetuarea speciei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a fi extrem de slab
acum e momentul hotărîtor, acu-i acu
continuarea existenței unei specii prin reproducere
a rămâne de rușine, a se face de râs
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?