 | as |
|
| Pustnic [ pus-tnic ] VEZI SINONIME PENTRU pustnic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului pustnic în mai multe dicționareDefinițiile pentru pustnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUSTNIC: PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -e, substantiv masculin și forme (Și în forma pusnic) Călugăr sau laic care duce o viață aspră, de privațiuni, departe de lume; anahoret, sihastru, eremit. vezi ascet. Vinu-i bun și hora-mi place, Iar tu, doamne, fă-mi ce verb reflexiv:ei. Numai pustnic nu mă face! COȘBUC, P. II 67. M-am tras în munții voștri și m-am făcut pustnic, să-mi spășesc păcatele. RETEGANUL, P. V 84. Văd dinaintea mea ten pustnic sălbatic, cu părul și barba vîlvoi. CARAGIALE, O. III 98. ♦ figurat Persoană care trăiește izolată de lume (uneori pentru a se reculege, a trăi meditînd). Ai devenit o pusnică... o filozoafă... CAMIL PETRESCU, T. II 228. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte singuratic... Vechi pustnic, rămas singur Un timpul său afară. ALECSANDRI, P. A. 161. – Variantă: púsnic, -ă substantiv masculin și forme Forme diferite ale cuvantului pustnic: pustnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUSTNIC: PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, substantiv masculin și forme Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ figurat Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Variante: púsnic, -ă substantiv masculin și forme] – Din limba slavă (veche) pustynĩnikŭ. Forme diferite ale cuvantului pustnic: pustnic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUSTNIC: PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, substantiv masculin și forme Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ figurat Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Variante: púsnic, -ă substantiv masculin și forme] – Din limba slavă (veche) pustynĩnikŭ. Forme diferite ale cuvantului pustnic: pustnic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pustnic: pústnic m. (vechea slavă pustynĭkŭ, limba bulgară pustinnikŭ, sîrb. pustinik, pustnic, pusnik, blestemat, afurisit; limba rusă pustýnnik). Sihastru, schimnic, eremit, anahoret, călugăr retras singur în pustietate. – Și pusnic (ca crîsnic, verb reflexiv:îsnic). Vechĭ și pustínic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTNIC: PÚSTNIC pustnicci m. 1) Călugăr care s-a retras într-un loc ferit de lume ducându-și viața în post și rugăciuni; sihastru; schimnic; ascet. 2) figurat Persoană care duce o viață izolată și aspră. /<sl. pustyniniku Forme diferite ale cuvantului pustnic: pustnicci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUSTNIC: PUSTNIC substantiv anahoret, ascet, eremit, schimnic, sihastru, (rar) schimonah, (învechit) aschitac, aschitean, monah, oselnic, schitnic. (pustnicul trăiește prin locuri pustii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pustnic: pustnic m. 1. cel ce trăiește în pustiu; 2. figurat om care trăiește retras. [slava PUSTYNĬNĬKŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pustnic: pústnic substantiv masculin (silabe mf. pust-), plural pústnici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pustnic: pústnic (pust-nic) substantiv masculin, plural pústnici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUSTNIC' PUSTÍUPUSTÍULPUȘTIULÍCĂpúștlăPÚSTNICpústnicăPUSTNICÉSCPUSTNICÉȘTEPUSTNICÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pustnic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pustnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÚSTNIC pustnicci m. Pustnicul trăiește prin locuri pustii. Pustnicul trăiește prin locuri pustii. |
GRAMATICA cuvântului pustnic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pustnic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pustnic poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE pustnic? Vezi cuvântul pustnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pustnic?[ pus-tnic ] Se pare că cuvântul pustnic are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pustnic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face spumă sau spume la gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pustnic are forma: pústnici
