eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție putinta


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Putinţă [ pu-tin-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU putinţă PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului putinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru putinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PUTINȚĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUTINȚĂ:
PUTÍNȚĂ, putințe, substantiv feminin

1. Posibilitate. Absolvenții școlilor nu se puteau îndeletnici cu niște scrieri care erau cu totul în afară de gustul și putința lor de înțelegere. SADOVEANU, E. 96. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus, O noapte cu-atîta întuneric, c-a pus In minte-ne stăvili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul. COȘBUC, P. II 298.
       • Expresia: Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. E peste putință a mai continua drumul înainte cu vîntul din față. BART, S. M. 19. Peste putință de spus ce am văzut. CARAGIALE, O. III 248. La noapte așteaptă-mă...

– Ce zici? peste putință! BOLINTINEANU, O. 371. După putință = cum poate, potrivit cu mijloacele sau posibilitățile cuiva. Se îmbracă după putință. Cel mai... cu putință = cel mai... posibil; extrem de..., în cel mai înalt grad. Eu sînt omul cel mai serviabil cu putință. C. PETRESCU, C. vezi 134. A face tot ce-i stă în (sau, învechit, prin) putință = a face tot posibilul. Belciug va face tot ce-i va sta în putință să-l scoată din casa lui. REBREANU,

I. 84. Tu știi că am făcut tot ce mi-a stat în putință. ISPIRESCU, L. 95. A fi (sau a-i fi cuiva) cu (sau, învechit, prin) putință să... = a fi posibil să..., a (se) putea. Sub pămîntul pe care creștea iarbă, nu era cu putință să fie săpate gropi. BOGZA, O. 34. Așadar, potolindu-se și văzînd în sfîrșit că nu e prin putință a sta cu armele împotriva cotropitorilor, Mihnea porunci să se gătească de plecare. ODOBESCU, S. A. 107. Dacă-ți este cu putință, Te rog fă ș-a mea voință: Nu ieși seara-n uliță, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 246. A-i sta cuiva în putință (sau învechit) a fi în putința cuiva (să)... = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva, a fi posibil de realizat. De-ar fi-n a mea putință să fac precum doresc, Aș pune pe-a ta frunte un diadem de stele. ALECSANDRI, P. I 165. Fără putința (sau putință) de... = fără a putea să... îl vede acum, înaintea lui, fără putință de a-și mai reaminti ceva. SAHIA, N. 76.

2. (fizică; învechit) Putere.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PUTINȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUTINȚĂ:
PUTÍNȚĂ, putințe, substantiv feminin

1. Posibilitate, capacitate de a face ceva.
       • Locuţiune adverbiala Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva.
       • Expresia: A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fără a putea să...

2. (fizică; învechit) Putere.

– latina potentia.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PUTINȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUTINȚĂ:
PUTÍNȚĂ, putințe, substantiv feminin

1. Posibilitate, capacitate de a face ceva.
       • Locuţiune adverbiala Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putință = posibil. După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva.
       • Expresia: A fi (sau a-i fi cuiva) cu putință (să...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (să...) Cel mai... cu putință = cel mai... posibil, extrem de..., în cel mai înalt grad. A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi în putința cuiva să... sau a-i sta (cuiva) în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva. Fără putință de... = fără a putea să...

2. (fizică; învechit) Putere.

– latina potentia.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUTINȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUTINȚĂ:
PUTINȚĂ s.

1. capacitate, forță, posibilitate, putere, (învechit) puterință, puternicie. (putinta de a face ceva.)

2. posibilitate, putere, stare, (învechit) putincioșie. (Să dea fiecare după putinta lui.)

3. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, (regional) cap, modru, (învechit) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (O altă putinta de a rezolva problema.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



PUTINȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUTINȚĂ:
PUTÍNȚĂ putintae forme

1) Capacitate potențială; posibilitate.
       • După putinta în concordanță cu mijloacele de care dispune cineva. Peste putinta peste puteri. A (nu) fi cu putinta a (nu) se putea. A face tot ce-i stă în putinta a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile.

2) învechit vezi PUTERE. /a putea + sufix putintaință
Forme diferite ale cuvantului putinta: putintae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

putință
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru putință:
putínță forme, plural e (latina pătentia, putere. vezi plenipotență). Posibilitate: acest lucru e cu putință, ĭar cel-lalt e peste putință.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

putință
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru putință:
putință forme posibilitate: e peste putința omenească. [ vezi putere].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

putință
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru putință:
putínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat putínței; plural putínțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

putință
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru putință:
putínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat putínței; plural putínțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PUTINȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUTINȚĂ:
PUTÍNȚĂ substantiv verbal forță, putere, stat, țară.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

putință
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru putință:
putință substantiv verbal FORȚĂ. PUTERE. STAT. ȚARĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Putință
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Putință:
Putință ≠ neputință
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PUTINTA'
PUTINÍCĂPUȚINÍMEPUTINIOÁRĂPUTINIȘCĂPUTÍNȚĂPUȚINTÉLPUȚINTELÚȘPUȚINTÍMEpuțínul

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Putință
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului putință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Putință de a face ceva.
Să dea fiecare după putință lui.
O altă putință de a rezolva problema.
PUTÍNȚĂ putințăe forme 1 Capacitate potențială; posibilitate.
       • După putință în concordanță cu mijloacele de care dispune cineva.
Peste putință peste puteri.
A nu fi cu putință a nu se putea.
A face tot ce-i stă în putință a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile.
/a putea + sufix putințăință.

GRAMATICA cuvântului Putință?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului putință.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Putință poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Putință sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul putință are forma: putínțe
    VEZI PLURALUL pentru Putință la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE putinţă?
Vezi cuvântul putinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul putinţă?
[ pu-tin-ţă ]
Se pare că cuvântul putinţă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Putință
Inţelegi mai uşor cuvântul putință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Peste putință = imposibil de realizat; mai presus de puterile cuiva
După putință = cum poate, potrivit cu mijloacele sau posibilitățile cuiva
Cu putință = cel mai
A face tot ce-i stă în sau, învechit, prin putință = a face tot posibilul
= a fi posibil să
= a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva, a fi posibil de realizat
= fără a putea să
Locuţiune adverbiala Peste putință = imposibil de realizat; mai presus de puterile cuiva
Cu putință = posibil
După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva
= a-i fi posibil, a se putea să
Cu putință = cel mai
A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile
Sau a-i sta cuiva în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva
= fără a putea să
Locuţiune adverbiala Peste putință = imposibil de realizat; mai presus de puterile cuiva
Cu putință = posibil
După putință = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva
= a-i fi posibil, a se putea să
Cu putință = cel mai
A face tot ce-i stă în putință = a face tot ce poate, a depune toate eforturile
Sau a-i sta cuiva în putință = a corespunde cu posibilitățile de realizare ale cuiva
= fără a putea să



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Putință

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: De mijloc?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
termen folosit în sociologie pentru a desemna grupurile mici de muncă, cercetare, conducere etc
molasse formațiune sau grup de formațiuni sedimentare, generate în ariile geosinclinale în etapa postorogenică, succedând flișului
a petrece brațul în jurul taliei cuiva în semn de afecțiune
rocă magmatică întărită la suprafața scoarței pământului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?