eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rabdator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Răbdător [ răb-dă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU răbdător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului rabdator în mai multe dicționare

Definițiile pentru rabdator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR:
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adjectiv

1. Care suportă cu tărie greutățile, suferințele; care îndură fără revoltă asupriri, nedreptăți; răbduriu. Mulțimea aceea răbdătoare și cinstită care lucrează numai pentru o mică pătură conducătoare. BART, S. M. 25. Era o fată robace și răbdătoare. CREANGĂ, P. 283. Inimă, fii răbdătoare, Ca pămîntul sub picioare. ALECSANDRI, P. P. 225.
♦ Rezistent. Pămînturile din valea Cernavîrfu... sînt... răbdătoare la secetă.

I. IONESCU, M. 56.

2. Stăruitor. De mii de ani în piatră [fluviul] lovește răbdător, Strop după strop, s-o spargă. VLAHUȚĂ, O. A. 60.
Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RĂBDĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTOR:
RĂBDĂTOR adjectiv

1. îndurător, (popular) răbduriu. (E foarte rabdator în fața suferinței.)

2. (livresc) pacient, (învechit și popular) răbduriu, (popular) pilos, (învechit) suferitor. (Se arată rabdator cu noi.)

3. perseverent, stăruitor, tenace, (livresc) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (popular) pilos, (învechit) nevoitor. (O fire rabdator.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂBDĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR:
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adjectiv

1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale.
♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil.

2. Perseverent, stăruitor, tenace.

– Răbda + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



RĂBDĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR:
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adjectiv

1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale.
♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil.

2. Perseverent, stăruitor, tenace.

– Răbda + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

răbdător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru răbdător:
răbdătór, -oáre adjectiv Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame și de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrîniĭ îs maĭ răbdătorĭ de cît tineriĭ. Tolerant, îngăduitor.
Forme diferite ale cuvantului rabdator: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

RĂBDĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR:
RĂBDĂTÓR2 rabdatoroáre (rabdatoróri, rabdatoroáre) Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător. E foarte rabdator în fața suferinței. / a răbda + sufix rabdatorător
Forme diferite ale cuvantului rabdator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

răbdător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răbdător:
răbdătór adjectiv masculin, plural răbdătóri; forme singular și plural răbdătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

răbdător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răbdător:
răbdătór adjectiv masculin, plural răbdătóri; forme singular și plural răbdătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RĂBDĂTÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR:
RĂBDĂTÓR adjectiv verbal concesiv, indulgent, îngăduitor, tolerant.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

răbdător
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răbdător:
răbdător adjectiv verbal CONCESIV. INDULGENT. ÎNGĂDUITOR. TOLERANT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂBDĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂBDĂTÓR:
RĂBDĂTÓR1 adverb Cu răbdare. /a răbda + sufix rabdatorător
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

răbdător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru răbdător:
răbdător a. și m. care rabdă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'RABDATOR'
RABAULrabdRĂBDÁRĂBDÁRERĂBDĂTÓRrabdocárpRABDOFOBÍErabdologíeRABDOMANȚÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răbdător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răbdător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
E foarte răbdător în fața suferinței.
Se arată răbdător cu noi.
O fire răbdătoroare.
E foarte răbdător în fața suferinței.
Se arată răbdător cu noi.
O fire răbdător.
RĂBDĂTÓR2 răbdătoroáre răbdătoróri, răbdătoroáre Care rabdă, care suportă cu tărie; îndurător.
E foarte răbdător în fața suferinței.
/ a răbda + sufix răbdătorător.
/a răbda + sufix răbdătorător.



GRAMATICA cuvântului răbdător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răbdător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răbdător poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răbdător sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE răbdător?
Vezi cuvântul răbdător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răbdător?
[ răb-dă-tor ]
Se pare că cuvântul răbdător are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răbdător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv cu miez?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a curge mult și continuu
a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător
cu tâlc, substanțial
gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app