 | as |
|
| Rablă [ ra-blă ] VEZI SINONIME PENTRU rablă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rabla în mai multe dicționareDefinițiile pentru rabla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RABLĂ: RÁBLĂ, rable, substantiv feminin (Familiar; adesea urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «de» și indicînd numele lucrului la care se referă) 1. Lucru vechi, uzat, deteriorat, de calitate proastă; hîrb, hleab, vechitură. Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187. 2. Animal (mai ales cal) bătrîn și slab; mîrțoagă, gloabă. După ce încarcă căruța, înhamă la dînsa rabla lui de cal. ISPIRESCU, L. 373. Pe cînd sta... adîncit în negre gînduri, Făt-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv și pintenog. POPESCU, B. II 10. ♦ (Depreciativ) Om îmbătrînit, istovit, ramolit. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rablă: ráblă forme, plural e (limba bulgară hŭrbel, dialect ŭrbel și rabúl, hîrb. vezi hîrb). Lucru (obĭect, mobilă), om saŭ vită uzată: o rablă de cuțit, de bicicletă, de căruță; niște rable de cĭobote, aĭ ajuns o rablă, o rablă de cal. vezi bleah, hleab, bulicher, gĭoablă, gĭoarsă, cĭorsac; drîglă, gloabă, mîrțoagă, hodoroagă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru RABLĂ: RÁBLĂ, ráble, substantiv feminin rabla (etim. incertă; relaționat cu limba sârbă rabatno = în stare proastă și rabljenje = purtare, folosire, dar lipsește veriga de legătură; relație mai puțin probabilă cu dialectul săsesc Rabel = ilice [latina ilex]; tescovină, borhot) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RABLĂ: RÁBLĂ rablae forme 1) Lucru vechi și deteriorat; hleab. 2) figurat Animal bătrân și fără putere; gloabă. 3) figurat peiorativ Om bătrân și sleit de puteri. [silabe -blă] /<bulg. hrăbla Forme diferite ale cuvantului rabla: rablae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru rablă: rablă, rable substantiv feminin (peiorativ) 1. vechitură, lucru vechi, uzat sau de proastă calitate 2. gloabă, animal bătrân și slab 3. ramolit, om îmbătrânit și sleit de puteri Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rablă: rablă forme 1. mârțoagă: înhămă rabla lui de cal ISP.; 2. figurat om uzat. [Origină necunoscută]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RABLĂ: RABLĂ substantiv rugină, ruginitură, vechitură, (regional) răbăgie, roajbă. (O rabla de pușcă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rablă: ráblă (familial) (ra-blă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ráblei; plural ráble Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rablă: ráblă substantiv feminin (silabe -blă), genitiv dativ articulat ráblei; plural ráble Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rablă: rablă substantiv verbal GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RABLĂ: RÁBLĂ substantiv verbal vechitură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RABLA' rabinízmrabiofobíeRÁBIȚRÂBIȚĂRÁBLĂRABLAGÍRABLAGÍTRABLAGÍUrăblărésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RABLĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rablă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÁBLĂ, ráble, substantiv feminin rablĂ etim. RÁBLĂ rablĂe forme 1 Lucru vechi și deteriorat; hleab. O rablĂ de pușcă. |
GRAMATICA cuvântului RABLĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rablă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RABLĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rablă? Vezi cuvântul rablă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rablă?[ ra-blă ] Se pare că cuvântul rablă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL RABLĂ Inţelegi mai uşor cuvântul rablă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeIncertă; relaționat cu limba sârbă rabatno = în stare proastă și rabljenje = purtare, folosire, dar lipsește veriga de legătură; relație mai puțin probabilă cu dialectul săsesc Rabel = ilice latina ilex; tescovină, borhot |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RABLĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nivelă cu sau de apă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rablă are forma: ráble
