eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ragila


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Ragilă [ ra-gi-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU ragilă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ragila în mai multe dicționare

Definițiile pentru ragila din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a răgila
Verbul: a răgila (forma la infinitiv)
A răgila conjugat la timpul prezent:
  • eu ragil
  • tu ragili
  • el ea ragilă
  • noi răgilăm
  • voi răgilați
  • ei ele ragilă
VEZI VERBUL a răgila CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RAGILĂ:
RÁGILĂ, ragile, substantiv feminin (Și în forma raghilă)

1. Unealtă formată dintr-o scîndură în care sînt înfipți dinți de fier și prin care se trage cînepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. vezi darac. Dădu îndărăt, spre cămara lui, rînjindu-și din nou mînia pe care o avea în gîtlej ca pe o ragilă. SADOVEANU, Z. C. 342. În Moldova... pun o pernă pe o raghilă ș-acolo o poftește pe soacra mare, și cînd dă să se așeze, îi smucește perna, rămînînd pe raghilă. SEVASTOS, N. 315. Veniți încoace și aduceți cu voi și blăstămurile părintești: ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59.
       • figurat Amîndoi prietinii... s-au îmbrățișat fără să-și puie buzele pe ragilele obrazurilor. SADOVEANU, N. P. 55. De subt buzele-i groase... înaintau spre afară două raghile rari de dinți ruginiți. HOGAȘ, M. N. 82. Înălțîndu-și creștetu-n cer, scărmănînd norii în raghila de stînci, înfipte pe fruntea-i pleșuvă, mîndrul uriaș farmecă rîul cu puterea măreției lui. VLAHUȚĂ, O. A. II 173.

2. Zgardă cu țepi de fier, care se pune la gîtul cîinilor ciobănești ca să-i apere de mușcătura lupului. Omul ieșise din păpuriș c-o bîtă mare în dreapta, trăgînd cu stînga după sine în lanțug o cățea mare ciobănească, împodobită cu ragilă la grumaz. SADOVEANU, N. P. 36. [Cîinii] cu ragilă la gît, care voiseră să mă atace în ajun, acuma mă primiră cu prietinie, fîlfîind din cozi. id. O. A. II 212.
♦ Curea sau scîndurică cu cîteva cuie, care se fixează la botul vițeilor, ca să nu poată suge. Mînzatului leagă-i ragila cea cu cuie pe bot, ca să împungă pe mă-sa. SADOVEANU, B. 93.

– plural și: ragili (SADOVEANU, N. P. 60).

– Variantă: rághilă substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RAGILĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RAGILĂ:
RÁGILĂ, ragile, substantiv feminin

1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină.

2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului.
♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Variante: (regional) rághilă substantiv feminin]

– conform germana Raffel.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RAGILĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RAGILĂ:
RÁGILĂ, ragile, substantiv feminin

1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină.

2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului.
♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Variante: (regional) rághilă substantiv feminin]

– conform germana Raffel.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ragilă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ragilă:
rágilă (rágile), substantiv feminin –

1. Darac, pieptene pentru dărăcit cînepa. –

2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gîtul cîinilor.

– Variante raghilă, ravilă, cu derivat germana dialectal raffel, germana Riffel, prin intermediul limba slavă (veche) , conform limba cehă rafala, poloneză rafla (Cihac, II, 310; Tiktin).

– derivat răgila, verb (a dărăci cînepa sau inul); rahilă, substantiv feminin (Muntenia, răzătoare).
Forme diferite ale cuvantului ragila: rágile

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



RAGILĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RAGILĂ:
RÁGILĂ ragilae forme

1) Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinți metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase melițate (cânepa, inul etc.) pentru a fi curățate de puzderii sau de câlți.

2) Pieptene cu dinți metalici, folosit la pieptănatul animalelor. /cf. germana Raffel
Forme diferite ale cuvantului ragila: ragilae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RĂGILA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂGILA:
RĂGILÁ, rágil și răgilez, verb

I. tranzitiv A trage pe ragilă fuiorul de in sau de cînepă. vezi dărăci. Femeile apoi te-au răgilat, te-au periet și, te-au făcut fuior frumos și moale ca mătasa. CREANGĂ, O. A. 298.

– Variante: răghilá (PĂSCULESCU, L. P. 147), răgelá verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ragilă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ragilă:
ragilă forme pieptene de tras fuioare: ragila și peptenii de pieptenat câlți Hristos [Și raghilă, ravilă: conform limba cehă RAFALA, darac].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

RĂGILA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂGILA:
RĂGILÁ, rágil, verb

I. tranzitiv (regional) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă.

– Din ragilă.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂGILA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂGILA:
RĂGILÁ, rágil, verb

I. tranzitiv (regional) A trage fuiorul de in sau de cânepă pe ragilă.

– Din ragilă.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RAGILĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RAGILĂ:
RAGILĂ substantiv (tehnic) (regional) raștilă. (Cu ragila se piaptănă fuiorul de in.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

răgila
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răgila:
răgilá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rágil, persoana a treia singular: el / ea și plural rágilă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

RĂGILA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂGILA:
RĂGILÁ verb (regional) a răheri. (A ragila fuiorul de in.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

RĂGILA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂGILA:
RĂGILA verb (regional) a răheri. (A ragila fuiorul de in.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ragilă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ragilă:
rágilă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rágilei; plural rágile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ragilă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ragilă:
rágilă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rágilei; plural rágile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

răgila
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răgila:
răgilá (a ragila) (regional) verb, indicativ prezent 3 rágilă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'RAGILA'
RĂGHILÁTrăghilézRăghin/ețRĂGÍRÁGILĂRAGILA-PĂMÂNTULUIragila-pămîntuluiRĂGILÁTRagla

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răgila
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răgila dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RÁGILĂ răgilae forme 1 Unealtă constând dintr-o scândură mică, prevăzută cu dinți metalici lungi, prin care se trag materiale fibroase melițate cânepa, inul etc.
Cu răgila se piaptănă fuiorul de in.
Cu răgila se piaptănă fuiorul de in.
A răgila fuiorul de in.
A răgila fuiorul de in.
Răgilá a răgila regional verb, indicativ prezent 3 rágilă.



GRAMATICA cuvântului răgila?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răgila.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răgila poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răgila sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul răgila se conjugă: ei ele rágilă
  • group icon La plural substantivul ragilă are forma: rágile
VEZI PLURALUL pentru răgila la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ragilă?
Vezi cuvântul ragilă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ragilă?
[ ra-gi-lă ]
Se pare că cuvântul ragilă are trei silabe



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răgila

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi la voia cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
apă minerală
cu voce ascuțită
a fi la discreția cuiva
acid mai puțin oxigenat al fosforului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app