 | as |
|
| Rămăşiţă [ ră-mă-şi-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU rămăşiţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ramasita în mai multe dicționareDefinițiile pentru ramasita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, substantiv feminin 1. (La sg., adesea cu sens colectiv) Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce cea mai mare parte a dispărut, s-a pierdut, a fost utilizată sau înlăturată; rest. Zise cu o rămășiță de veselie. DUMITRIU, N. 48. Amurguri de purpură înflăcărau rămășița de frunze de prin copaci. SADOVEANU, O. I 380. Aici, în coasta dinspre Jiu a Bumbeștilor, s-au descoperit, adîncite în pămînt, rămășițele unei cetăți dărăpănate, de pe verb reflexiv:emea luptelor lui Traian cu dacii. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. • Rămășițe pămîntești = corpul neînsuflețit al omului. Valuri după valuri de oameni din popor se îndreptau spre casa lui Pușkin, să-i mai vadă o dată chipul, să se închine în fața rămășițelor lui pămîntești. STANCU, U.R.S.S. 146. Nu de mult, tot pe aceeași cale și tot către acel locaș, mergea în tăcere... dricul modest în care erau rămășițele pămîntești ale poetului Alexandrescu. GHICA, S. A. 121. (Eliptic) Asupra rămășițelor descoperite ale lui Nechifor Lipan bătea pieziș soarele auriu de aprilie. SADOVEANU, B. 270. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, o obligație. vezi restanță. Rămășițe de impozite. 3. Ceea ce prisosește. Cealaltă rămășiță [din zi] o petrece în lucrul grădinii. DRĂGHICI, R. 151. 4. Ceea ce lipsește pînă la cantitatea sau limita prevăzută. Am fi avut 15000 și nu ne-am fi îngrijit decît de rămășiță [pînă la 40000] dacă hatmanul Mihu n-ar fi trimes pe ostași pe la casele lor. DELAVRANCEA, O. II 245. 5. (Aritm.; învechit) Rezultatul unei scăderi; rest, diferență. – plural și: (2, învechit) rămășițuri (GOLESCU, Î. 87). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘÍȚĂ (< rămas) substantiv neutru Ceea ce a rămas dintr-un întreg, dintr-un tot, consumat sau utilizat în cea mai mare parte; rest. • Rămășițe pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a mai rămas de îndeplinit, de executat dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. Ceea ce mai trebuie până la limita sau cantitatea prevăzută. 4. (logică) Metoda rămășițelor (reziduurilor) = una dintre metodele intuitive formulate de în franceză Bacon și J. St. Mill, conform căreia, înlăturându-se dintr-un fenomen complex acea parte a sa care este efectul anumitor împrejurări, se stabilește că restul fenomenului trebuie să fie consecința împrejurărilor rămase. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, substantiv feminin 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. • Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (învechit) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (învechit) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + sufix -iță. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, substantiv feminin 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. • Rămășițele pământești (sau trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație. 3. (învechit) Ceea ce prisosește. 4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută. 5. (învechit) Rezultatul unei scăderi; rest. – Rămas + sufix -iță. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘÍȚĂ ramasitae forme 1) Parte de ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rest. ramasita dintr-o pâine. 2) la plural Parte a ceea ce s-a mai păstrat din ceva, care a existat mai înainte. ramasitaele unui oraș. • ramasitae pământești corpul neînsuflețit al unui om. 3) învechit Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; rest. /rămas + sufix ramasitaiță Forme diferite ale cuvantului ramasita: ramasitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rămășiță: rămășiță substantiv verbal COBORÎTOR. DESCENDENT. DIFERENȚĂ. MOȘTENIRE. ODRASLĂ. PARIU. PATRIMONIU. PRINSOARE. PROGENITURĂ. RĂMĂȘAG. REST. RESTANȚĂ. SCOBORÎTOR. SUCCESIUNE. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘIȚĂ s. 1. rest, (învechit și regional) rămășitură, (Transilvania) mărădic, mont, (învechit) rămas. (O ramasita din ceva.) 2. relicvă, urmă, vestigiu. (ramasitae ale trecutului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂMĂȘIȚĂ: RĂMĂȘÍȚĂ s. 1. rest, (învechit și regional) rămășitură, (Transilvania) mărădic, mont, (învechit) rămas. (O ramasita din ceva.) 2. vezi relicvă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rămășiță: rămășíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat rămășíței; plural rămășíțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rămășiță: rămășíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat rămășíței; plural rămășíțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RAMASITA' RĂMĂȘÁGRĂMĂȘEÁLĂrămășéscRĂMĂȘÍRĂMĂȘÍȚĂRĂMĂȘÍȚErămășitórRĂMĂȘITÚRĂrămășluí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rămășiță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rămășiță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RĂMĂȘÍȚĂ rămășițăe forme 1 Parte de ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rest. Rămășiță dintr-o pâine. Rămășițăele unui oraș. • rămășițăe pământești corpul neînsuflețit al unui om. /rămas + sufix rămășițăiță. O rămășiță din ceva. Rămășițăe ale trecutului. O rămășiță din ceva. |
GRAMATICA cuvântului rămășiță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rămășiță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rămășiță poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rămăşiţă? Vezi cuvântul rămăşiţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rămăşiţă?[ ră-mă-şi-ţă ] Se pare că cuvântul rămăşiţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL rămășiță Inţelegi mai uşor cuvântul rămășiță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rămășițe pămîntești = corpul neînsuflețit al omului Rămășițe pământești sau trupești = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru Logică Metoda rămășițelor reziduurilor = una dintre metodele intuitive formulate de în franceză Bacon și J Rămășițele pământești sau trupești = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru Rămășițele pământești sau trupești = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rămășiță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hăbuc, hăbuci, substantiv masculin regional; în expresie a se rupe, a se face hăbuci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rămășiță are forma: rămășíțe
